Drumul spre mântuire

Anul 2025 a reprezentat pentru România și religia creștin-ortodoxă, o nouă pagină în viitoarele manuale de istorie! Pelerinaje în toată țara, evenimente care aduc oamenii laolaltă, inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, zile importante ale Sfinților și așa mai departe.

Pentru mine ca tânăr român reprezintă momente unice, pe care nu le voi mai trăi niciodată, nici eu și nici generațiile viitoare. Acum vorbesc despre intrarea în Sfântul Altar al Catedralei, care pentru noi, mirenii, va deveni inaccesibil cât timp va dăinui această clădire. Sunt foarte bucuros că se întâmplă un eveniment măreț în timpul vieții mele și într-o țară în care nu mai este la ordinea zilei inaugurarea proiectelor de anvergură care chiar să aducă plus valoare societății.

Cu ce pot spune clar că ne mândrim în cei 18 ani de la intrarea în UE, în ceea ce privește construcția de obiective pentru oameni, sunt podul de la Brăila și Catedrala Mântuirii Neamului. Ambele în folosul comunității, sunt pentru țara noastră un pas înainte, nicidecum un pas înapoi, cum spuneau mulți.

E drept însă că am bătut pasul pe loc și nu am fost consecvenți în a construi câte ceva an de an pentru ca astăzi să ne bucurăm de realizări mai mari. România ultimilor ani s-a schimbat, sunt multe zone care datorită bunei administrări a fondurilor europene și a bugetelor locale, cu toate piedicile puse, au reușit să se dezvolte și să fie un exemplu de „așa da“.

Însă asta nu e tot. Este o discrepanță mult prea mare între capitală și restul țării, între orașele din Transilvania și cele din Moldova, între satele din județele sărace și cele din zona capitalei. La Catedrală au venit oameni de pretutindeni, din nordul țării, din sud, din vest și din est.

A fost o ocazie nemaipomenită să vezi laolaltă cetățeni veniți de acolo de unde lumea parcă a înghețat în timp. Cum este Vasluiul față de orașele mai bune ale țării, ori cum este Alexandria?

Tocmai de acolo au venit oameni... Și s-a văzut. S-a văzut în ochii și în comportamentul lor că singura speranță și alinare ce o mai au este doar Dumnezeu. Când ești dezamăgit din cauza banilor, a serviciilor, a proastei guvernări locale și naționale, către ce să te mai îndrepți pentru a putea urma o cale?

Tocmai de aceea cred cu tărie că într-o astfel de perioadă în care încrederea oamenilor este atât de slăbită, iar nimeni nu știe încotro ne îndreptăm ca națiune, biserica are cel mai important rol în societate, fără doar și poate. Poporul român trece prin greutăți de mii de ani „Și totuși se învârte“!

Sunt foarte mulți oameni interesanți în această țară, România, iar biserica este locul care putem regăsi pacea către care noi toți tindem. Indiferent dacă suntem credincioși ori mai puțini credincioși, când ne aflăm în neputință, ne vine în minte expresia „Doamne ajuta“ și nu întâmplător. Până la urmă oricine am fi și oricâte am face, undeva tot mici suntem în această lume mare, dar e important să fim totuși „cineva“, măcar la noi în casă.

Multă lume crede că în biserică și la cozile kilometrice de așteptare, stau oameni onești, care niciodată nu au călcat strâmb, iar cuvintele Cărții Sfinte sunt literă de lege. Iată că nu este așa, ci mai degrabă, acolo vei găsi oameni ce așteaptă vindecarea, oameni care merg în căutarea păcii pe care nu o au, dar au credința că o vor găsi.

Asta înseamnă biserica. Casă pentru toți și loc de reabilitare pentru foarte mulți.

Generația tânără, cea din care și eu fac parte, trebuie să fie conștientă de faptul că cea mai frumoasă etică comportamentală este promovată de biserică. Să fii bun, smerit și în comuniune cu aproapele tău reprezentat din fiecare om, sunt principiile de bază spre a construi o societate normală și civilizată... Iar abia apoi poți construi lucruri mărețe.

Eu am mare încredere în viitor și sunt sigur ca vor fi oameni cu care țara se va putea dezvolta, chiar dacă în acest moment pare atât de greu de crezut. Vor mai trece zile, luni sau chiar ani până atunci, dar tot o formulă frumoasă regăsită în religia noastră, este îndelunga răbdare, care de multe ori a dat roade. Fiecare poate să își ia exemplul personal, iar apoi sa privească în lume și să observe că doar prin răbdare îndelungată s-au schimbat lucrurile.

Ajunși la final, voi spune ca de fiecare dată că speranța, iertarea aproapelui, bunătatea și încrederea, vor aduce raze de lumină și pe străzile noastre.

Alex OPREA-BANU