Dincolo de stele

De atât de multe ori ne împotmolim în problemele vieții, cele lumești, încât refuzăm parcă, să mai sperăm sau să mai găsim o alternativă la supărare!

De când ne naștem, până când trăim ultima clipă pe acest pământ, avem parte de o mulțime de experiențe, fiecare cu o intensitate și o însemnătate aparte. Totodată, societatea este construită de așa natură încât îți sugerează un anumit mod de viață și deși nu ți-l impune, îl promovează în fața ochilor tăi într-un mod nespus de agresiv și totuși subtil.

Reclamele și rețelele de socializare au creat tiparul omului perfect, lipsit de griji, cel mai frumos și cel mai bogat... Aproape tot ceea ce înseamnă reclame și online promovează o imagine denaturată a realității pe care o trăim zi de zi, clipă de clipă.

Tânăr fiind, observ că deși ni se spune că trăim în democrație, capitalism și libertate, treptat lucrurile au început să devină inaccesibile și implicit, îngrăditoare de libertate. Uitați un exemplu banal: te poți numi pe deplin liber dacă vrei să vizionezi un videoclip pe YouTube și îți sunt rulate constant pe parcursul vizionării filmulețului reclame cu jocuri de noroc, servicii sau obiecte, fără ca tu să le poți evita?

Poți viziona videoclipul fără întreruperi doar pentru o sumă plătită către companie, dar ajungem însă la situația de la care am plecat. Nu mai ești liber, pentru că libertatea acum depinde de bani, iar dependența este opusul libertății depline.

Acum poți avea totul, dar nimic nu este gratuit și nici nu a fost vreodată. Libertatea integrală va mai fi probabil pentru mult timp de acum încolo, doar o utopie, un vis frumos. Ceea ce e cert însă, este faptul că deși în multe locuri suntem îngrădiți din lipsa posibilităților materiale, în interiorul nostru, prin conștiință, putem fi încă liberi. Această libertate nu ne-o va putea lua nimeni niciodată, indiferent de ce regim politic va fi la putere sau cine vor fi cei ce vor conduce omenirea.

În opinia mea, actuala societate care se degradează pe zi ce trece din cauza expunerii la viața virtuală, ireal de frumoasă și imaterială, are ca singură soluție, atașarea de principiile divinității și concentrarea pe drumul cel bun al vieții, nu cel lumesc, legat de materie, care duce spre pierzanie.

Sunt sigur că noi toți am avut măcar o dată în viață ocazia de a fi luați în brațe sau de a spune cuiva cuvinte ziditoare și ne-am simțit nespus de fericiți. Poate oare explica cineva acest fenomen, dincolo de procesele chimice ce au loc în organism?

Sau se compară bucuria iubirii dintre oameni, cu reușita materială? Poate pentru unii, obiectele sunt totul, căci materia le este lor punct de reper în creionarea idealului vieții, dar pentru alții, acest aspect este de o micime aproape nesemnificativă, pentru că își dau seama că tot ceea ce există pe planeta pământ nu este spre fală, ci spre folosință.

Am ajuns și nu de ieri de azi, de sute de ani, chiar de mii, să facem din case, mașini, medalioane și averi, principalul scop al vieții și țelul cel mai de sus, care odată atins, va spune despre tine că ești un adevărat stăpân. Dar câți dintre stăpânii de azi slujesc celor peste care au fost puși?

Nu de aceea suntem supărați pe politicieni, sau pe miliardari, că nu își întorc fața și către noi, cei mai neputincioși? Cred că toți vom răspunde în mod afirmativ.... și sper să înțelegem că altul este scopul vieții, altul... Sunt foarte multe de spus... vom aborda subiectul pe larg și în materialele următoare, dar ceea ce cred este faptul că nimic din ceea ce faci aici, pe pământ, nu se poate să rămână fără însemnătate în timp și spațiu, chiar și în urma despărțirii de trup.

Bucuria și dezamăgirea sunt sentimente atât de des trăite, dar care totuși nu au explicație științifică, ci doar sufletească, sau mai exact, divină, prin rolul lor mântuitor.

În final, consider că detașarea minții și a inimii de lumea materială, folosind-o doar cu trebuință și îndreptarea fiecărui grăunte de energie către partea lăuntrică, spre dobândirea liniștii, ne va duce dincolo de stele.

Alex OPREA-BANU