Războiul nevăzut

Viața noastră, a tuturor, parcurge extrem de multe etape, în fiecare zi, de când ne trezim, până când adormim din nou, cu speranța la un alt mâine, mai bun, poate. În tot acest timp simțim bucurii, tristeți, amăgiri, entuziasm, răutate, suferință, blândețe și multe alte sentimente de acest fel.

Toate acestea sunt cruciale în unele momente, senzațiile negative pot distruge căsnicii, prietenii sau relații familiale, iar cele pozitive, pot fi ziditoare pe toate planurile. Dacă persoana noastră este un castel gândurile sunt raidurile armate care vin asupra ei, ori să aprindă focul, ori să înceteze războiul.

Este foarte important să fim realiști și să punem în balanță ceea ce se cunoaște prin intermediul științei, cu ceea ce se cunoaște prin intermediul legăturii cu Dumnezeu, în care unii cred, iar alții nu.

De ce astfel? Pentru că dacă ne rezumăm doar la partea logică, materială și pur trupească, tot ceea ce ni se întâmplă este doar un șir de întâmplări dezordonate, care sunt, în neacceptarea unui sens, doar un dat, ceva ce se întâmplă... pentru că se întâmplă.

Ori lumea ortodoxă, în principal, spune altceva.... faptul că absolut orice mișcare, gând sau întâmplare, are ca scop desăvârșirea noastră, prin învățarea etapizată a faptului că nu există ceva mai important decât câștigarea Împărăției Cerurilor, prin liberul arbitru, ghidat bineînțeles, tot prin voia proprie, de Duhul Sfânt, care ne este frate și în zi, dar și în noapte... și la bine și la greu.

Pentru omul ce nu crede, pare totul... o poveste frumoasă, dar deloc profesională față de alte surse informaționale, foarte exacte, foarte precise, dar foarte reci.

Eu unul, nu mă pot considera cunoscător al adevărului, însă este foarte cert faptul că șansa noastră de a ne naște pe acest tărâm al creștinătății numit România, ne deschide ușa către posibilitatea de a-ți bucura viața printr-un mod extrem de decent și simplu.

Decalogul propune 10 reguli clare, care îți dau o linie, pe care o alegi, sau nu, dar dacă alegi... viața îți este garantată ca fiind una dacă nu înzestrată cu multe, multe bogății materiale ori cu sănătate din belșug, măcar cu un sens și cu pace în suflet, care pot cântări de 100 de ori mai mult dacă sunt folosite cu tact și discernământ.

Despre războiul nevăzut însă, putem spune că se manifestă la nivel de gând și iarăși mărturisesc că cine nu gândește în perspectiva duhovnicească, spune despre gânduri, că e în natura umană să aibă astfel de idei (fură, jignește-l, rușinează-l, calcă-l..., nu-l ierta, înjură-l) sau (mai dă-i o șansă, iubește-l, fii blând, nu întoarce cuvântul rău, iartă-l, dăruiește-i). Chiar este totul la întâmplare?

Da, vin din educație lucrurile acestea, da se pot crea niște trasee din copilărie, da, da, da... dar lucrarea în final, e mult prea mare pentru a avea o explicație pur lumească.

Am ajuns la concluzia foarte prietenoasă și îngăduitoare de altfel, că noi oamenii ne agățăm de idei, teorii, pe care oricum nu noi le-am inventat, ori din cauza păcatului care ne-ar înjosi dacă am afla că cineva ne știe tot și toate și că va trebui să răspundem pentru acestea, deci frica de pocăință, ori din orgoliu sau egocentrism, care ne face pe noi răspunzători de toate reușitele noastre, de tot ceea ce există în jur, de faptul că afară e soare, ninge sau plouă.

Acesta este războiul nevăzut.... pentru cine are ochi să vadă și urechi să audă.

De ce când ești bun, deși se întâmplă să mai fii și înjosit, că asta-i lumea, asta-i lupta, lucrurile merg bine și îți aduc în final liniște, iar când te lași pradă răului, pentru că omul în esență nu e rău, indiferent cât de perfect ar fi cel din fața ta, trăiești cu impresia că toți sunt niște netrebnici și toată lumea e un vulcan arzător și fioros?

Eu unul, deși am abia vârsta de 18 ani, pot spune că am descoperit destul de multe dovezi ale faptului că prin credință, nu poți pierde nimic cu adevărat, însă prin ateism poți pierde totul. De ce?

Nu din orgoliul creștinului, că iată cine-s eu și ce știu, ci din dragostea pentru celălalt care vine și îi dă un imbold de speranță, că oricât de grea ar fi ziua de azi, sau dacă nu vei mai fi, dincolo te așteaptă un loc care te va răsplăti după faptă.

Astfel, binele capătă sens și nu mai este doar un fenomen abstract pe care îl fac unii oameni, ci sensul vieții veșnice!

Alex OPREA-BANU