Un drum necreionat

Zilnic vedem știri despre ce se întâmplă pe plan intern și extern. Știri de tot felul, schimbări peste schimbări și o continuă neîncredere în clasa politică, lucru care credeam că se va schimba după runda de alegeri. Totuși este devreme, dar nu cred că există vreun român în această țară care să știe încotro se îndreaptă România și care este linia acestui întreg popor.

Ne îndreptăm în vreo direcție? O cunoaște cineva?

Mie unul mi se pare, mai ales în această perioadă, că totul este făcut să fie în defavoarea oamenilor. De la seriozitatea unei simple lucrări de infrastructură din oraș, până la deciziile cele mai importante în stat, lucrurile par a merge de-a-ndoaselea, deși sunt făcute de noi „pentru noi“.

Simte oare vreunul din domnii la cravată și costum durerea celor care sperau la o viață mai bună și că poate într-o zi vor ajunge să vadă măcar odată muntele sau marea?

Simte oare vreunul efortul copiilor de la țară care își doresc să învețe, dar nu au posibilități, iar o masă pe zi e mai importantă decât o carte citită?

Răspunsul nu îl știu, n-aș vrea să spun lucruri eronate, însă sunt întrebări care apar nu doar în mintea mea, ci în a tuturor celor cărora le pasă sau care simt direct amăgirea sau bucuria unei decizii la nivel de țară.

Presupunând că vom trece acest impas economic în care am ajuns... avem vreo siguranță că în următorii 5 ani de la intrarea pe linia de plutire, lucrurile vor lua o întorsătură pozitivă?

Semnul întrebării stă curios deasupra țării noastre nu de azi, nu de ieri, ci de mult prea mulți ani.

După părerea mea, unul dintre reprezentanții aparatului de stat, ar trebui să iasă în fața oamenilor cu o viziune, nu foarte complexă, pe care să o înțeleagă orice român, care să dea linia oamenilor și încrederea de care au nevoie.

Când cunoști un scop comun, fiecare muncește pentru el și familie, dar știe că împreună cu ceilalți, clădesc o industrie, clădesc un sistem de sănătate publică bun, o infrastructură ireproșabilă și un sistem educațional care te învață mai întâi de toate, să fii om. Iar astfel, în 10 ani, muncești și pentru tine, dar totodată și pentru țară și te bucuri atât tu cât și restul cetățenilor de realizări. Dar dacă nu cunoști acestea, intervine individualismul și egoismul, care se răsfrânge mai apoi în absolut toate instituțiile statului și toate serviciile sale.

Aici apare corupția, neîncrederea și neseriozitatea.

Eu am speranța că vom avea măcar un pic de demnitate și nu vom mai lăsa totul pe mâna altora doar de dragul banului, căci mai întâi de toate, așa cum știm bine, bucuria cea mai mare vine din a-i bucura pe ceilalți.

Sigur că la nivel de țară, toate acestea au o aplicabilitate mai scăzută și nu tot ce pare a fi normal și rațional se respectă. Dar cu cât mai multe persoane sunt axate pe dezvoltarea personală, ne vom dezvolta cu toții puțin câte puțin.

Lucrurile se fac în timp, lumea știe asta, doar că încrederea are un rol foarte important. Câtă răbdare să mai aibă un om care acum 35 de ani avea 40 de ani, iar acum 75? Sau câtă răbdare să mai aibă un tânăr de 25 de ani, căruia îi spui că în 2070 România va fi cea mai prosperă țară din Europa. Oare va mai aștepta el acel moment?

Viața lui se desfășoară azi și aici, astfel că orice întârziere este o invitație sinceră la exod spre o lume mai bună, care nu așteaptă, doar există.

Toate aceste cuvinte sper să aducă emoție și conștientizare a lucrurilor, de la cele mai neînsemnate până la cele mai înalte.

Aveți încredere în voi, voi în ceilalți, iar ceilalți în voi și ușor, ușor, în timp, vom readuce zâmbetul pe buze și celor mai puțin norocoși și celor muncitori și tuturor românilor.

Schimbarea începe cu dumneavoastră, azi, aici și acum, iar cu credință speranță și respect față de tot ce ne înconjoară, ne vom bucura din plin de ceea ce am fost binecuvântați să avem.

Alex-OPREA BANU