Vreau să fiu din nou copil!

Zilele trec atât de repede încât de multe ori nici nu ne dăm seama... Fiecare dintre noi are o vârstă, mai mare sau mai mică, iar câteodată nostalgia față de trecut, față de anii copilăriei, ne acaparează gândurile și sufletul, mai ales. Amintirile acelea ale unor zile în care fericirea era doar joaca cu ceilalți și statul pe o băncuță, fără griji, uitându-te spre cer și crezând că într-o zi vei zbura cu unul dintre avioanele trecătoare.

Cum prioritățile și grijile vieții se schimbă odată cu înaintarea în vârstă, dorul de momentele în care situațiile ce ne întâmpinau erau mai ușoare și mai frumoase este de necontenit. Pe vremea copilăriei, îi aveam de cele mai multe ori pe cei dragi lângă noi, iar acum unii dintre ei nu mai sunt. Toți prietenii erau în același loc, acum nu mai sunt, fiecare a pornit pe drumul lui. Casa în care ai copilărit era cel mai frumos univers, acum poate nu mai este. Timpul trece și nu așteaptă pe nimeni, din păcate. Ia cu el pe oricine, la întâmplare, și ne răscolește amintirile de pretutindeni. Visul fiecărui adult, oricât de realizat ar fi, sună cam așa: „Vreau să mai fiu din nou copil“, „măcar o zi“, subliniază unii.

La un moment dat, maturitatea poate veni cu anumite lucruri bune în viața de zi cu zi, o situație materială mai bună, o familie mai liniștită, o casă pe placul tău și așa mai departe.

Spun asta pentru că mulți, în copilărie, mai ales luând în considerare actualele generații de oameni maturi, au muncit din greu pentru ca acum, în 2024, să aibă condiții mai favorabile vieții decât cele avute în copilărie. Dar, cu toate acestea, chiar și neavând nimic în acea perioadă, sentimentul de libertate și de fericire este de nedescris și de nereprodus.

Oare cine îți mai iartă greșelile când ești în deplinătatea facultăților mintale, deci conștient de lucrurile pe care le faci, ca în copilărie?

Din păcate, nimeni, deși ne-am dori acest lucru.

Puțini sunt cei care înțeleg că adevărul și pacea se află în înțelegerea și bunătatea pe care o dăruim aproapelui nostru.

Toți au plecat din același loc, toți au fost copii, însă acum, ajunși adulți, sunt unii mai ceva ca ceilalți. Unii sunt avari, nu știu ce să mai facă pentru un bănuț, alții sunt blânzi și buni, alții au ajuns unde și-au dorit, alții sunt mai răi din cauza problemelor, iar alții bolnavi...

Asta-i viața, toți am fost copilași, dar puțini adulți vor mai ști să fie din nou copii!

Alex OPREA-BANU