Lanțul bucuriei

Sunt zile, luni sau chiar ani de zile prin care trecem de-a lungul vieții, întâmpinați de bucurii, dezamăgiri, trădări, împăcări și tot felul de mișcări emoționale care ne împovărează sufletul sau ne ușurează conștiința și parcursul nostru pe acest pământ.

Nu există om fără de greșeală, nici eu cel ce scriu, nici cel ce va citi, nici cei ce vor mai fi. Dacă nu greșești cu fapta, greșești cu vorba, iar dacă nu cu vorba, atunci cu gândul și astfel devine o misiune continuă să încercăm să devenim mai buni în orice punct al vieții în care ne aflăm.

Cu greu rezistă mintea omului împotriva gândurilor rele, în care este tentat să judece, să compare și să defăimeze, chiar dacă toate acestea sunt doar gânduri trecătoare, nespuse.

De ceva vreme am reflectat asupra unui lucru foarte interesant legat de acțiunile oamenilor. Știm de mici zicala „faci bine, primești bine“ și invers. Acest lucru se referă la modul în care acțiunile noastre răspândesc în sufletele celorlalți exact ceea ce transmitem, exceptând momentele de interpretare individuală a fiecăruia.

Dacă eu îți fac bine ție astăzi, tu vei purta în suflet acea lumină și, mai devreme sau mai târziu, o vei dărui mai departe altcuiva. Și acel cineva, la rândul său, o va transmite mai departe, fără să știe că izvorul a pornit dintr-un gest mic, aparent neînsemnat, poate într-o parcare, ori în timpul așteptării la casa de la magazin. Așa se formează un lanț al bucuriei, o împletire nevăzută între suflete, care ne apropie unii de alții și ne face să înțelegem că nu suntem singuri, ci tot timpul împreună!

La fel însă, dacă alegem să rănim, să judecăm sau să fim nepăsători, și acel val se va propaga în sufletele celorlalți, apoi în casele lor și apoi în ultimă instanță, în societate. Vorbele grele sau faptele pline de răceală vor naște în alții aceeași stare și, fără să vrem, vom îngreuna mai tare conștiința lor deja încărcată cu problemele zilnice!

De aceea, fiecare clipă devine o alegere între a lăsa în urmă lumină, umbre (incertitudine) sau un întuneric adânc. Iar această alegere, deși pare simplă, are un ecou mult mai mare decât ne putem imagina. În adâncul nostru, undeva, știm că binele și răul nu se opresc la noi. Ele călătoresc, cresc și se întorc tot de unde au plecat! Această lege nescrisă care păstrează balanța în universul nostru al oamenilor, este foarte ușor de înțeles, însă foarte greu de aplicat, pentru că fiecare dintre noi vine cu un alt bagaj emoțional și informațional din spate, iar a fi bun știind ce se poate întâmpla dacă faci contrariul, lasă gândul în situațiile critice să treacă exact ca o adiere de vânt.

Omul rar are binecuvântarea să fie înzestrat cu puterea mentală și emoțională care să îi asigure starea necesară pentru a reacționa cu bine la rău și nu invers. Însă chiar și așa, se poate lucra! Este o luptă continuă cu toți ceilalți, dar mai ales cu noi, pentru a atinge nu starea de fericire spre care tinde toată lumea orbește și nici cea de tristețe și dezamăgire, ci cea de liniște continuă, în care doar trăiești!

Singurul lucru pe care l-am realizat cu adevărat până la această vârstă adolescentină este că dacă ești blând și faci bine celorlalți, este imposibil ca viața să nu te răsplătească în momente pe care nici măcar nu le conștientizezi! Nu trebuie să faci lucrurile cu gândul că se va întoarce înapoi ceva din ce ai făcut, ci să le faci cu gândul că prin acțiunile tale, aduci un zâmbet, alini un suflet sau readuci încrederea în viața unui om care este pierdut.

Poate acesta este și rostul nostru pe pământ: să hrănim lanțul bucuriei, nu al amărăciunii. Să fim acea verigă care rupe cercul răului și deschide drum pentru ceva mai curat, mai aproape de ceea ce am fost chemați să fim.

Acest text care relevă ideea existențială pentru care toți ne luptăm și anume liniștea interioară, este o remarcă la adresa vieții tuturor, creată de-a lungul timpului cu ajutorul multor surse de inspirație! Însă cea mai importantă sursă, pe lângă oamenii de știință, sociologi și preoți, este însăși viața!

Sper ca micuța lucrare să inspire pe cei ce o citesc pentru a se gândi de o mie de ori în momentul în care vorbesc cu ceilalți, să încerce pe cât posibil să nu rănească, ci să se străduiască pe cât posibil pentru a aduce un gând bun sau o bucurie! Micile gesturi care ni se par de multe ori greu de făcut, schimbă inimaginabil de frumos cursul vieții dacă sunt făcute corelând mintea rațională, cu sufletul emoțional!

Iar în final, cred că cel mai important este să dăruim celor ce apreciază, căci dăruind ne vom bucura și pe noi, iar bucurându-ne pe noi, îi vom bucura pe ceilalți!

Acesta este lanțul bucuriei!!!

Alex OPREA-BANU