Țara visurilor mele

La trecerea dintre ani am avut din nou oportunitatea de a ajunge în Austria, țara în care locuiește o parte din familia mea. Nefiind prima dată când ajung aici, pot spune că m-am obișnuit, însă ideea preconcepută pe care am avut-o de la bun început nu mi-am schimbat-o... Aceea că Austria chiar este o țară civilizată. Știu că acest articol vine într-o perioadă în care Austria nu ne este cu adevărat prietenă, însă trebuie luat ca atare și înțeles faptul că noi, ca popor, avem ce învăța de la ei, precum și ei de la noi.

De cum ajungi pe aeroport, te întâmpină o atmosferă plăcută, sigură și organizată din toate punctele de vedere. Am observat clar cum fiecare om își respectă rolul în societate, fiind la rândul lui respectat de ceilalți, un lucru care denotă gradul ridicat de educație al fiecăruia.

Și fiindcă am ajuns până aici, educația chiar are un rol esențial în dezvoltarea sau prăbușirea unui stat. Trecând peste acestea, în viața de zi cu zi, așa cum îmi este relatată de cei care trăiesc acolo, lucrurile sunt bine puse la punct și parcă de vrei chiar să greșești nu poți pentru că atunci când ai condiții, tu ca simplu cetățean, contribui la acest proces de educare și dezvoltare durabilă.

Ceea ce vreau să spun este faptul că ei se îndeamnă unul pe celălalt, involuntar, în a face ceva coerent, concret și corect, astfel că nimeni nu „calcă strâmb“.

La noi s-a creionat de-a lungul timpului, ideea că românul este o persoană amabilă, primitoare, însă ne lipsește susținerea interumană care este reflectată până la cele mai înalte niveluri ale statului.

Trebuie să recunoaștem faptul că în fiecare dintre noi există un sâmbure de invidie, cât de mică, dar ideea este cum reușim să o fructificăm pentru ca din ea să putem crește un adevărat pom de ambiție. Acest lucru ne lipsește nouă, românilor, iubirea față de aproapele nostru, cel care, român fiind și el, are sânge din sângele nostru și poate că simte la fel, gândește la fel și iubește la fel, dar trebuie doar descoperit.

Am ieșit un pic din tema cu care începusem, pentru a soluționa în cuvinte una dintre problemele vizibile ale poporului român, care cu siguranță se poate schimba, dar în timp, încercând și persistând.

Revenind, Austria dar și toate celelalte state dezvoltate, se bucură de nivelul actual de dezvoltare datorită resurselor acumulate în decursul istoriei, în timp ce noi la fiecare câteva zeci de ani am schimbat regimuri, am ruinat rapid, apoi am demarat încet, încet, un nou proces de dezvoltare.

Am credința că viitorul va fi al celor care vor face din România țara visurilor fiecăruia dintre noi, o țară în care binele conduce, iar lucrurile sunt puse toate într-o armonie generală. Știu că poate părea o utopie, dar se poate, sunt sigur că se poate.

Deși piedică acum, Austria trebuie să ne fie un exemplu pe care să-l urmăm și să încetăm a lua doar părțile mai puțin bune din această încâlcire politică. Avem ocazia de a „fura“ informație de la ei și nu numai, care să ne ajute în planul numit „transformarea României“, un nume fictiv dat de mine, dar a cărui temă poate fi luată în seamă.

Acestea au fost toate lucrurile de referință la care am vrut să ajung. Sunt atâtea de spus, din atât de multe domenii, încât parcă nici nu le poți transpune pe hârtie.

Sunt adolescent și, ca de fiecare dată, trăiesc cu speranța către un viitor mai bun.

Alexandru OPREA-BANU