Poluarea interioară

Trăim într-o lume tot mai grăbită, tot mai pusă pe dezvoltarea de noi tehnologii, care mai de care mai sofisticate, cu gândul,, simplificării vieții'', dar și a protejării planetei pentru viitoarele generații. Ce nu există astăzi? Toți avem telefon, majoritatea avem rețele de socializare, vedem tot ce se întâmplă în lume la un click distanță și totul cu o viteză de nedescris.

Guvernele lumii promovează protejarea mediului prin implementarea de reguli de bune practici, mașini electrice, panouri solare, poluare diminuată a marilor centre industriale, digitalizare și tot felul de astfel de subiecte care apar în primele rânduri ale ziarelor.

Câte se vorbesc despre această lume trecătoare și cât de puține se spun despre reala problemă, despre poluarea din sufletele noastre, împinse parcă tot mai adânc în duhul acesta al cursei pentru câștigarea aplauzelor, faimei, poziției în stat, poziției familiale și dorința de a avea dreptate... De fapt, e ego-ul nestins al fiecăruia, aprins de flacăra încercărilor.

Nu ne dăm seama că a ajunge pe Lună nu e tot atât de interesant precum este a ajunge la sufletul celui de lângă noi, dacă ajungem. Ni se prezintă mari realizări prin intermediul tehnologiei, dar se evita a ni se prezenta până la urmă neputința care ar diminua din problemele acestei lumi, de pe această planetă și anume: cunoașterea aproapelui și descoperirea lăuntrică a lui.

Ca să puteți înțelege la ce mă refer, luați-vă palmă și puneți-o în fața ochilor... aceasta este limita noastră, în realitate. Nu putem parcurge bucata aceasta de piele și os, de după ea, noi nu mai vedem ce se află, dar noi vrem să cucerim alte zări.

Energia omului este de-a dreptul fascinantă, dar este canalizată de multe ori greșit. Scopul vieții omului de la sine înțeles, este însăși desăvârșirea, în ideea în care orice altceva de pe această lume nu ar avea sens. Se pune problema chiar într-atât de direct: te naști, așa și?

Mergi la școală, așa și? Intri la facultate, așa și? Te căsătorești, așa și? Dai viața unor copii, așa și? Vei pleca de pe această lume, așa și? Nimic din toate acestea nu au sens, dacă nu gândim în perspectiva unei finalități spirituale, bazată pe modul de viață avut de noi, care ne-a fost dat.

Unii oameni au vicii, alții probleme fel și fel, despre care nu știm în esență... nimic. Un om este un întreg microunivers, un fenomen extrem de complex și aproape de neînțeles la nivel lumesc.

Trebuie să ne propunem ca până la finalul vieții să purificăm aerul sufletului nostru prin dragoste față de cel de lângă noi, prin încercarea din răsputeri a împăcării, acolo unde se vrea și de cealaltă parte, prin dărnicie, prin statornicie, prin sinceritate și prin minunata și mult valoroasa loialitate.

Aceste mari virtuți fac viața omului ea însăși un RAI încă de pe acum și creează în inima lui lăcaș al alinării, al liniștii și al acceptării nu doar pentru el, ci și pentru toți cei cu care interacționează.

Când cu timpul sufletul se purifică, încap tot mai mulți în inima noastră, mai cu seamă cei cărora le-o oferim. Nimeni nu își dorește în esență nimic altceva, decât să fie iubit și să iubească la rândul său, pe omul ori pe oamenii în care vede lumina virtuților.

Poate idealizez aspectul omului contemporan, dar sunt de părere că omul în esență, nu este rău, el este născut să urmeze binele, dar circumstanțele vieții și sugestia gândului rău pe care îl acceptă cu mult prea multă ușurință din neștiință, îl deraiază pe acesta de la calea cea dreaptă, croitoare de bucurii.

Nu știm încotro se îndreaptă nicio conjunctură a vieții în care ne aflăm, dar nădăjduim că dacă ne zidim unul pe altul, prin antrenarea virtuților, moment de moment, atât cât se poate, creăm tabloul uneia dintre cele mai frumoase abordări ale vieții, ÎNCREDEREA!

Prin încredere, frumosul iese la iveală, iar teama dispare și lasă loc unui participant fără de care nimic nu are sens, DUMNEZEU!

Iubiți sincer, aveți încredere, daruiți-vă chiar de veți primi coroană de spini și dați mai departe frumosul inimii voastre!

Nu există om rău pe această lume, este doar lupta nevăzută care ne pune piedici la fiecare pas bun pe care vrem să îl facem!

Cu bine, oameni buni!

Alex Oprea-Banu