Mănăstirea Sihăstria, piedestal al fertilității închinărilor

Pletele pădurilor Neamțului înviorează de jur-împrejur fiecare viețuitoare, de la cea de sub pământ, până la păsările ce se înalță tot mai sus, către bolta cerească, iar în această liniște adâncă și-au găsit locul întotdeauna pustnicii, care, acum mai bine de trei secole au pus temelia Schitului Sihăstria.

Cea dintâi biserică a Schitului Sihăstria a fost ridicată în ”poiana lui Atanasie” de către Mitropolitul Moldovei, Varlaam Moțoc, în anul 1655, ulterior adăugând la acesta chiliile și totodată ce mai era necesar pentru trăinicie.

Au venit perioade neprielnice, din cauza pătrunderii tătarilor în prima parte a secolului al XVIII-lea, au transformat schitul într-o stare degradabilă, însă episcopul Ghedeon de Roman, îndrăgind bucata aceasta de rai, a ridicat o nouă biserică în anul 1734.

La începutul anilor 1800, pătrunderea oastelor turcești nu au ocolit mănăstirea Sihăstria, căreia i-au dat foc și au distrus-o aproape total, numai obiectele de preț au fost salvate fiind ascunse într-un cazan de aramă, dar cu timpul și acestea au dispărut.

Cu ajutorul Mitropolitului Veniamin Costachi s-au reabilitat turnul clopotniță, biserica de piatră, zidurile, chiliile, sub îndrumarea atentă, dar și a contribuției financiare, a lui Nicolae Cerneschi, calfă pietrar din Botoșani. S-au achiziționat noi obiecte de cult și alte lucruri necesare, printre ele și clopotele.

Paraclisul cu hramul Sfinților Părinți Ioachim și Ana, o cișmea ce urma să asigure apa și alte chilii s-au adăugat lăcașului de cult, însă nu după mult timp un incendiu le-a devastat și pe acestea.

Aproape de jumătatea anilor 1900, Părintele Cleopa îl substituie pe Părintele stareț Ioanichie, acesta din urmă aflându-se într-o stare de sănătate precară. În pofida timpurilor de secetă și război, Părintele Cleopa ridică, cu stăruință, dar și cu sprijinul Mănăstirii Neamț, alte rânduri de chilii și paraclisul.

O nouă sfințire a bisericii de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de alți preoți și diaconi s-a desfășurat la sfârșitul anului 1988.

Cu acoperișul ce plutește parcă pe cer, prezența cumpătată de la interior, dansul limitat al pereților exteriori groși, din piatră de râu văruiți, turla cilindrică adâncită printre nori, Biserica ”Nașterea Maicii Domnului” grăiește, fără îndoială, aspectul clasic moldovenesc al lăcașurilor de cult. Pictura bisericii a fost refăcută după incendiul din 1941 de către pictorul bisericesc, protosinghelul Vartolomeu Florea, folosind tehnica în frescă.

Pe un postament înalt, cu o turlă octogonală, două spații de dimensiuni mici prin care soarele pătrunde cald atingând cele șapte ferestre, Paraclisul ”Sfinților Părinți Ioachim și Ana” construit în perimetrul celui mistuit de flăcări, este locul unde au loc slujbele în perioadele reci ale anului.

Sculptura impunătoare din stejar, ușile împărătești atent brodate și pictura în ulei bogată în culori ce evidențiază delicatețea graficii realizată de călugărul Irineu Protcenco, transmit o bogăție vizuală ușor de perceput pentru pelerini.

După ”Revoluția din decembrie 1989”, numeroși credincioși au pășit pragul mănăstirii, astfel, părintele stareț, arhimandrit Victorin Oanele, a pus bazele unei biserici cu o capacitate mai mare, ce a fost închinată Sfintei Teodora de la Sihla, care a fost canonizată în anul 1992 și ale cărei moaște se află la Kiev, în Ucraina.

Ridicată din cărămidă pe bază de beton armat și decorată cu firide zugrăvite în mozaic și pictura în frescă realizată sub îndrumarea Părintelui Vartolomeu Florea, catedrala împărtășește tuturor o chemare spirituală, mai ales și prin faptul că aici, în racla de la demisol se află mici părți ale moaștelor multor sfinți.

Turnul Clopotniță se remarcă prin frescele de la interior și din afară, dimensiunile solide ale pereților din bolovani de râu, acoperișul rotunjit ca un bulb de floare ce acum ar vrea să răsară prin sunetele ce se emană din inima sa până-n depărtări.

Spre jumătatea anilor 1900, Părintele Cleopa a făcut din cele trei cimitire unul singur și a mutat mormintele în locul unde este astăzi poziționat. Credincioșii ce ajung la mănăstire vin să viziteze și mormintele, printre acestea ale Părinților Cleopa, Paisie Olaru, Ioanichie Bălan și mulți alți duhovnici, rude ale acestora, călugări, oameni ce și-au dedicat viața rugăciunilor și care au și îndurat îndelungă suferință, fie prin temnițele comuniste, fie prin vremurile deloc prielnice.

Biserica Cimitirului a fost construită cu ajutorul Părintelui stareț Victorin Oanele și a fost sfințită în anul 1999 de către I.P.S. Mitropolitul Daniel și Părintele Casian.

Cu sufletul mult mai încărcat de bucuria transmisă fie prin viu-grai, fie printr-o simplitate prin care am parcurs acest traseu curgător duhovnicesc, mi-am promis că voi reveni altă dată să inspir mirosul fericit de tămâie parfumată, dar și iarba proaspătă de aici, din curtea Domnului, aplaudând acest piedestal al fertilității închinărilor, Mănăstirea Sihăstria.

Aurora GRIGORE