Povestea unui inginer care s-a întors la prima dragoste - agricultura. De la biroul corporatist înapoi pe câmp

Un tânăr din Neamț, cu studii universitare avansate și experiență în multinaționale, a ales să renunțe la viața de birou pentru a reveni la ceea ce l-a pasionat dintotdeauna, lucrul pământului.

Gavril Roșu, în vârstă de 33 de ani, locuiește în satul Topolița, comuna Grumăzești, județul Neamț. Deși parcursul său academic părea să-l îndrepte spre o carieră de succes în inginerie, tânărul a ales o cale mai puțin convențională, dar profund autentică.

Absolvent al Facultății de Mecanică din Iași, Gavril a obținut două diplome de master în 2017: unul în Concepția și Managementul Proiectării Autovehiculelor și altul în Tehnologii Agricole Moderne, la Facultatea de Agricultură, tot din Iași. Cu un CV promițător, părea destinat unei cariere solide într-o corporație.

Pasiune și determinare

A avut mai multe experiențe profesionale: inginer de producție la Delphi Diesel Systems Iași, în logistică la TotalGaz Iași, dar și un internship la Renault București. Însă niciuna dintre aceste poziții nu l-a făcut să simtă că își urmează cu adevărat vocația.

„Am văzut ce înseamnă viața de corporatist, dar am ales să continui ce au început părinții mei când aveam vreo 6-7 ani. Tata cumpărase un tractoraș UTB 445 DT și mă lua cu el pe câmp. Acolo s-a aprins dragostea pentru agricultură.”

Această pasiune a fost susținută și în adolescență. La 18 ani, în locul unei mașini, Gavril a primit cadou o combină Laverda M132, second-hand. A fost doar începutul. Au urmat o combină New Holland, apoi una marca Case – preferata lui, datorită robusteții și fiabilității.

Fără fonduri, dar cu determinare

În 2018, a luat decizia radicală de a renunța complet la inginerie și de a deveni fermier cu normă întreagă. A încercat să obțină finanțare prin măsura 6.1 – Tânărul Fermier, însă proiectul nu a fost eligibil din cauza punctajului insuficient.

„S-au epuizat rapid fondurile, așa că am început pe cont propriu. Am investit în utilaje – unele second-hand, altele noi. Acum am în dotare un tractor Case de 210 CP, un Fendt de 110 CP, semănători, discuri și, cel mai recent, un încărcător telescopic Manitou care îmi ușurează mult munca.”

Între satisfacții și provocări

Cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui și fânețuri. Deși agricultura implică efort susținut, lipsa unui program fix și investiții semnificative, pentru Gavril, întoarcerea la birou nu este o opțiune.

„Dacă nu-ți place ce faci, nu reziști. Programul e greu, timpul liber limitat, stresul ridicat, dar satisfacția muncii și respectul celor din jur compensează. În plus, trăiești mai sănătos și ești mereu conectat la natură.”

Totuși, realitățile dure nu pot fi ignorate. Sprijinul limitat din partea statului și scăderea continuă a prețurilor la cereale pun presiune pe fermieri.

„Programul Rabla pentru tractoare a fost anulat, iar multe alte măsuri europene sunt blocate. E o discuție lungă și frustrantă…”

Un an agricol cu speranțe, dar și incertitudini

Pentru 2025, perspectivele sunt, per ansamblu, pozitive. Grâul a avut o producție bună – 5,6 tone pe hectar, cu sămânță Otilia achiziționată de la Stațiunea de Cercetare Secuieni. Cultura de floarea-soarelui promite, fiind ajutată de precipitațiile din vară și de sămânța certificată Syngenta (hibrid Sumiko). Însă la porumb situația e incertă – răsărirea slabă și temperaturile oscilante au impus reînsămânțarea pe câteva hectare.

„Problema majoră e dezechilibrul: prețuri mici la cereale, costuri uriașe la inputuri. Agricultura nu e ușoară, dar dacă o faci cu sufletul, te împlinește.”

Un exemplu de curaj...

Gavril Roșu este exemplul viu că succesul nu înseamnă doar birouri moderne și cariere standardizate. Uneori, adevărata reușită constă în a avea curajul să-ți urmezi chemarea – chiar dacă asta înseamnă să pornești de la zero, cu mâinile în pământ.

Beatrice Alexandra MODIGA