Mănăstirea Durău, timpul oprit la pendula luminii
Nu departe de Cascada Duruitoarea, unde falnicul Ceahlău te cuprinde cu aerul său plin de răcoare, șade retrasă într-un colțișor, înconjurată de atâta verdeață și multicolore flori ce au căpătat și ele din sfințenia locului, Mănăstirea Durău, ce poartă hramurile „Buna Vestire“ și „Sf. Pantelimon“.
Nepoata domnitorului Moldovei Vasile Lupu, maica Mariana, a viețuit aici împreună cu alte maici încă din anii 1600. Prima dovadă a mănăstirii este relevată într-un document din anul 1779, în timpul stareței Nazaria. Însă Shimonahia Nazaria, după aproximativ zece ani, a plecat împreună cu restul maicilor la Mănăstirea Văratec.
Mitropolitul Țării Moldovei, Veniamin Costachi, a simțit chemarea către fostul pământ sihăstresc și a binevoit să schimbe locul deja părăsit în schit de călugări, după anii 1800.
Biserica strașnică de acum, împrejurul căreia necondiționat se înalță păsările dansând prin cântecul plin de curcubeu, a fost ridicată prin anii 1830 în locul celei de lemn, care, în tandem cu vremea, s-a șubrezit și ea. La noua construcție au participat printre alții călugări, Shimonahia Safta Brâncoveanu, iar negustorii Gheorghe și Ioan Prosie, Vasile Iliovici au plătit toate cele necesare.
Turnul Clopotniță a fost ridicat la începutul sec. al XIX-lea; la etajul inferior se află un paraclis ce poartă hramul „Schimbarea la față“, mai multe icoane și obiecte de seamă bisericești, iar la cel superior sunt clopotele.
Cu osteneală și dăruire, pictorul de origine greacă, Haralambie Agnostul, a pictat în ulei lemnul de tei al catapeteasmei și al pridvorului bisericii, dar și un tablou votiv unde sunt amintiți cu litere chirilice părinții Macarie, Pimen și Ghervasie de la Neamț.
Spre jumătatea anilor 1900 au fost pictați și însuflețiți pereții interiori ai bisericii cu dăruirea bine-cunoscutului pictor, cronicar, ceramist Nicolae Tonitza și a ucenicilor săi de la Academia de Arte Frumoase din Iași, așa cum reiese și din scrierea de la intrarea în pronaos. Cu o căldură aparte și estompare plăcută, a fost folosită tehnica encaustică, unică în acel timp în România și destul de puțin folosită în lume, în care picturile ating sensibil portul, chipul și îndeletnicirile sătenilor din aceste locuri.
Mănăstirea Durău a trecut de-a lungul timpului prin mai multe episoade, a fost desființată după jumătatea anilor 1900; a fost transformată în biserică de parohie sub atenta protecție a celui ce urma să fie arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ieromonahul Pimen Zainea. Ulterior, a devenit schit de călugări, iar după înființarea stațiunii Durău, comuniștii au decis demolarea mai multor locații de cult în anul 1977, printre acestea și biserica Sf. Sofia, ce se afla în fostul cimitir al mănăstirii.
Schitul de călugări a devenit mănăstire de maici în 1991 cu ajutorul actualului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci mitropolit Daniel Ciobotea; a fost întemeiat Centrul „Sf. Daniil Sihastru“, ce își dorea să reliefeze într-un mod cât mai prompt învățăturile creștine. Acesta a fost sfințit de către cel considerat succesorul Sf. Apostol Andrei, patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului.
Strecurate printre brazii cei pururea verzi, cele trei turle ale bisericii „Buna Vestire“ acoperă frunțile tuturor credincioșilor ce intră negreșit în sfântul lăcaș, în care pridvorul, naosul, pronaosul, altarul sunt simplu delimitate prin pereți ori uși inscripționate cu caractere chirilice, de care adesea ne sprijinim nu atât cu trupul, cât mai ales cu gândul. În biserică se află, de asemenea, și prețioasa icoană din argint a Maicii Domnului din sec. al XVIII-lea, ce face minuni pentru cei ce se roagă și îngenunchează cu speranță în fața acesteia.
Clopotnița din lemn ridicată în anii 1800, casa construită de mitropolitul Veniamin Costachi de lângă biserică, pietrele mormintelor ce amintesc de protosinghelii Serafim Ionescu și Chesarie Stele fac parte din acest decor plin de încărcătură spirituală.
Ca și Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, ce au poposit la un moment dat pe aceste meleaguri, uneori înfometați, alteori osteniți, la fel și eu, un simplu călător, m-am oprit în zilele Sărbătorilor Nemțene să primesc harul presărat printre toate floricelele miresici de la marginea aleii, crinii, trandafirii, iarba udată de ploaia divină ce dau acea stare de calm și timp oprit la pendula luminii, în care ai vrea să mai rămâi încă puțin aici, la Mănăstirea Durău.
Aurora GRIGORE
manastiri, Neamt, Manastirea Durau