Copilăria și schimbarea
Crescând, au început să se diminueze întrebările simple, inocente, și să-și facă apariția alt gen de întrebări, care fac parte din viața fiecărui om și care ajută în evoluția spirituală și intelectuală. Drept urmare, cele mai multe întrebări le adresam părinților și bunicilor mei, oameni nu doar cu experiență profesională, ci și cu experiență de viață bogată și plină de urcușuri și coborâșuri.
Întâi și întâi am pus și încă pun întrebări despre copilăria lor, pe când lumea arăta altfel, mai simplă și mult mai naturală. Țin minte și acum detalii precum mersul la cărat de fân, la cules fructe.... joculețe în natură și tot felul de mici giumbușlucuri create din mari neajunsuri. Poate erau perioade mai grele, cu mai puține posibilități, în care salvarea o găseai doar prin modalitatea de a-ți crea jucării și de a inventa obiecte din lucrurile pe care le aveai la îndemână.
Și, fiindcă atât bunicii, cât și părinții au copilărit la țară, natura era o mare șansă spre o viață liniștită, care te inspira și îți dădea putere pentru încă o zi.
Inocența și puritatea sufletească specifică copilăriei primau în acele vremuri, iar copilul devenit adolescent și, ulterior, adult era un exemplu în societate prin buna purtare și colaborare cu ceilalți.
Astăzi, oare, mai primează aceste două trăsături definitorii unui caracter frumos și civilizat al copilului?
Toată omenirea și-a schimbat direcția, principiile morale și percepția pe termen lung în privința evoluției omului, așa cum este el. Astăzi, parcă din ce în ce mai multe lucruri iau o altă față, iar inocența de altădată, astăzi este înlocuită de nerușinare și răutate.
Tehnologia, prin rețelele de socializare și timpul mult petrecut în fața ecranelor, ne face să pierdem momente cheie ale vieții, în care ne-am putea crea amintiri aici, pe pământ, așa cum au făcut-o înaintașii noștri, și nu într-o lume virtuală ca acum. Aceea este adevărata viață și, de fapt, adevărata copilărie. De acest lucru mi-am dat seama și eu acum, când sunt adolescent. Însă nu este deloc prea târziu pentru că realizez beneficiile comunicării cu cei dragi, conectarea cu lumea reală și implicarea în cât mai multe activități constructive și naturale, iar toate acestea contribuie la succesul atât profesional, cât și spiritual. Ajungi să fii mai sufletist, mai cuminte, mai cizelat și, mai mult de atât, devii din nou om. Dar, pentru asta trebuie să te distanțezi sufletește, de tehnologie.
Concluzia pe care am tras-o este că niciodată nu trebuie să dăm cu piciorul sfaturilor date de cei mai în vârstă, ci să le ascultăm părerile, ideile și soluțiile și, mai apoi, să discernem lucrurile folositoare, de cele mai puțin bune.
Și încă ceva… Odată cu distanțarea de tehnologie, reapare lumea cea de toate zilele, cea de care fiecare copil are nevoie pentru o dezvoltare în armonie și în pace.
Alexandru OPREA-BANU
