Care este sfârşitul?

Poate că tot ce ni se întâmplă acum este din cauza acțiunilor noastre din prezent ori chiar din trecut.

Dar ce nu pot înțelege este faptul că, parcă de unii singuri, ne îndreptăm către eșec, către eșecul unei întregi civilizații care datează de... nu se știe exact de când.

Totodată, faptul că ne îndepărtăm de Biserică, de religii, oricare ar fi acestea, ne înstrăinează tot mai mult de menirea noastră ca oameni, nu mai avem scopuri, aspirații sau viziune. Trăim continuu în această lume desenată perfect și uităm de faptul că ceea ce ne-a ținut aproape până nu de mult timp în urmă era chiar religia. Iar religia mai toți tinerii și chiar o mare parte dintre cei mai în etate au început să o dea uitării, rămânând fără acel scop comun care ajută întreaga omenire să continue evoluția.

Din punct de vedere psihologic, aspirația către divinitate te poate ușura emoțional, ceea ce pe termen lung nu te poate face decât mai creativ, mai fericit și mult mai încrezător în propriile puteri.

Ei bine, prin faptul că renunțăm la tot ceea ce înseamnă religie în favoarea mediului online, ne face să decădem ca societate. Într-un final să rămânem fără modele sau chiar scopuri.

Aud în jur o mulțime de oameni care ne vorbesc despre decăderea mentală a întregii societăți în lipsa reconectării la credință, ceea ce poate reprezenta sfârșitul nostru moral. Pentru că religia și biserica ne vorbesc de moralitate, care pentru mulți acum nici nu mai contează... Or tocmai normele morale au ținut societatea sudată timp de secole.

Andrei Oprea-Banu