Cum se simte „pulsul“ zootehniei în fermele mici

Fermierii și producătorii locali, crescătorii de animale botoșăneni și nu numai au răspuns pozitiv solicitării de a participa cu roadele muncii lor de 1 Mai la Târgul Expozițional de la Popăuți, organizat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor. Pentru noi a fost un prilej să stăm de vorbă cu crescătorii de animale și să luăm pulsul zootehniei românești.

„Intenționez să extind fermele și să accesez un proiect european“

Primul crescător cu care am discutat a fost Dan Asiminicesei, un tânăr de 23 de ani din localitatea Cotârgaci, județul Botoșani. Acesta deține un efectiv de circa 40 de bovine din rasa Bălțată românească, dar și o fermă vegetală de cca. 5 ha. „Am ales această rasă, Bălțata românească, pentru că are un procent bun de grăsime a laptelui și este rezistentă. Nu sunt animale chiar greu de întreținut, de fapt este o rasă care se adaptează ușor în orice zonă. În ceea ce privește perspectivele anului agricol, în 2021 au fost precipitații suficiente, ca urmare stocurile de furaje sunt suficiente. Stăm bine la acest capitol, încă avem stocuri de anul trecut. Vom vedea ce ne aduce anul acesta. În afara fermei de animale, avem și o fermă vegetală cu cca. 50 ha. Terenurile le cultivăm cu floarea-soarelui, porumb și lucernă, soia. Majoritatea cerealelor le folosim pentru furajarea animalelor, iar surplusul îl vindem. În acest sector nu este chiar ușor pentru că nu ai zi liberă, nu există un program fix. Pe viitor aș vrea să îmi extind atât ferma de animale, cât și cea vegetală, dar și să accesez un proiect european“, menționează tânărul botoșănean.

„În cazul creșterii oilor e muncă grea“

Când sună trenul în gara Vaslui se aude până la Ion Țibireac acasă, la Văleni. Acesta este un crescător adevărat care spune despre sine că iubește oile de la vârsta de 12 ani. „Ce fac eu este pasiune! Lumea în ziua de astăzi se ferește de muncă, dar la noi în fermă ne culcăm la 12 noaptea și ne trezim la 4 dimineața. Din păcate, stăm prost la capitolul forță de muncă pentru că nu avem cu cine lucra. Am avut un efectiv de 5.000 de oi și în prezent am rămas cu 400 de exemplare din Karakul, o rasă cu care m-am acomodat ușor. Este un efectiv așa mic deoarece își fac simțiți prezența anii bătrâneții și lipsa forței de muncă. Iarna a fost blândă cu noi, iar fătările au decurs bine, campania de fătări începând în luna februarie. Mieii nu i-am vândut, sug la oi deoarece nu are cine să le mulgă. Se pare că în acest an mieii s-au dezvoltat mai greu, poate din cauza furajelor, a chimicalelor. Pe lângă ferma de animale am și 250 ha, cultură mare. În cazul creșterii oilor e muncă grea, de aceea trebuie să-ți placă, în primul rând, și să poți susține fizic activitatea“, adaugă crescătorul vasluian.

Beatrice Alexandra MODIGA