La gura sobei

A venit toamna, ba chiar ne apropiem de sfârşitul ei, frigul începe să se înteţească, iarna bate la uşă. La ce te poţi gândi întâi acum decât la ce poţi face să te protejezi într-o lume tot mai bântuită de „o mie“ de agenţi patogeni mai gata să se grefeze pe organismele noastre tot mai sensibile. O sensibilitate „creată“ de maldărul de medicamente pe care, în inconştienţa noastră, le ingerăm aproape zilnic. Şi uite-aşa se îmbo­găţesc unii pe seama credulilor serviţi cu amabilitate prin miile de farmacii aflate aproape la fiecare colţ de uliţă.

Mă întrebam, însă, cum poţi fi tu însuţi într-un mediu social alterat material, uman şi psihic şi torturat de o publicitate tot mai agresivă a ceea ce este în acelaşi timp agresiv pentru organismele noastre tot mai firave?!

………………………………………

În nenumăratele mele drumuri prin ţară, mi-a fost dat să cunosc oameni deosebiţi, să aud şi să văd lucruri pe care nu le poţi afla oriunde. Acum parcă lumea nu mai are sens. Localnicii, cei mai mulţi bătrâni, cu ochii umeziţi de lacrimi pe care încearcă să le ascundă ştergându-le discret, povestesc la gura sobei în care trosnesc câteva lemne cuprinse de flăcări, despre sănătatea lor tot mai precară, despre mediul în care trăiesc, lipsiţi de cele trebuincioase şi de sprijinul celor dragi plecaţi prin lume pentru o bucată de pâine.

Îi simţi tânjind după viaţa lor socială dusă de mult, vecinii care nu mai sunt şi mai cu seamă după natura care altădată îi înconjura, aflată acum la cheremul afaceriştilor de oriunde dominaţi de puterea banului. Şi mi-arătau, parcă nevrând să mai privească, dealurile, munţii dezgoliţi de falnicele păduri de altădată ce arătau acum ca după cel mai cumplit uragan. Pe deasupra, cărările făcute de utilajele ce au cărat milioanele de metri cubi de lemn, transformate acum în ravene din care pământul a fost cărat de ape pe vadurile râurilor. Mare dezastru cu consecinţe grave asupra existenţei umane în preajma locurilor altădată minunate.

………………………………………

Şi e toamnă, vine iarna, începe gripa, dar avem vaccinuri. Nu de la noi, de la alţii. Bune sau nu, îndemnăm să fie făcute. Nu contează dacă organismul este pregătit să le primească ori dacă are nevoie, important este să le faci, că doar statul a plătit ,,bani grei“. Asemenea milioanelor de produse medicamentoase cu denumiri comerciale care mai de care mai pompoase pe care de asemenea eşti îndemnat „să le ai în casă“. Şi să le consumi de bună seamă, fiindcă te fac mai frumos şi nu îți mai cade părul. Nu contează cât suportă ficatul, inima, rinichii, pentru fabricanţi important este cât vând şi cât profit fac creând produse generatoare de nevoi. Nevoia de a consuma din ce în ce mai mult din ce fac.

Aţi auzit de manipulare? Dar de dependenţă?! Aveţi grijă de voi.

Ion BANU

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 5