Iarna car și vara sanie...
… spune o veche vorbă românească. Îndemn pentru a ne îngriji din vreme pentru zilele ce vin.
Ne aflăm în ultimele zile de iarnă și vremea e încă rece și umedă, dar în ferme, gândul că trebuie să se pregătească de noul sezon nu îi lasă să stea liniștiți la gura sobei sau să-ți planifice vreo vacanță nici pe furnizorii de inputuri, nici pe fermieri și nici chiar pe cei din presa de specialitate.
Cu mic cu mare, am asistat în ultima perioadă la mai multe întâlniri cu fermierii din toate zonele țării, organizate de companiile furnizoare de inputuri sau de asociații și cooperative și chiar de autorități.
Fermierii își manifestă tot mai mult interesul pentru nou, pentru tehnologii moderne, tot mai eficiente. Ei se zbat să existe, să producă, să câștige întrecerea cu timpul, de multe ori potrivnic lor, și nu cedează.
Dar...să intrăm pe brazdă.
Cele mai multe întrebări pe care agricultorii și le pun de fiecare dată se referă la sursele cele mai eficiente de procurare a tot ce este necesar pentru buna desfășurare a activităților agricole, și în același timp, la prețurile de valorificare a ceea ce produc, de natură să justifice costurile de producție și eforturile depuse. Fertilizanții, produsele de protecție a plantelor, energia sunt elementele care influențează cel mai mult nivelul eficienței în domeniu, elemente asupra cărora fermierii manifestă prudență.
Apoi, investițiile în dotarea cu tehnică menită a eficientiza activitatea în ferme, capacitatea financiară de a realiza această dotare, sunt alte întrebări asupra cărora fermierii se apleacă mai cu seamă după o perioadă de câțiva ani în care s-au înregistrat pierderi în agricultură greu de recuperat.
De ce toate aceste frământări? Pentru că aproape de fiecare dată nu s-a reușit menținerea unui echilibru între costurile de producție și prețurile de valorificare, între eforturile agricultorilor și cele ale procesatorilor și, cu atât mai mult, ale comercianților.
Mai mulți fermieri au reușit să performeze grație unui management de calitate, dar au avut și ei de suferit din cauza fenomenelor climatice extreme sau a concurenței neloiale cu produse care nu respectau standarde de siguranță echivalente cu cele din UE.
Cu vreo 15 ani în urmă se vorbea de nevoia de asociere, de stimulare a fermierilor care să cultive întreaga suprafață agricolă a țării. Lucrurile au evoluat între timp, asocierile s-au făcut, pământul s-a lucrat, dar au apărut alte cerințe. E nevoie de digitalizare, de cartarea agrochimică a terenurilor, de utilizarea de sămânță tolerantă la fenomenele extreme, de pesticide care să nu afecteze mediul.
Despre aceste noi necesități pentru fermierii români au vorbit atât producătorii, cât și distribuitorii de inputuri. Fiecare companie și-a adunat în jurul său un portofoliu de clienți pe care se străduie să-i păstreze, mai ales prin creșterea calității a ceea ce oferă pentru recolte sănătoase, bogate și profitabile. În același timp, aceste companii încearcă să atragă clienți noi. Până la urmă, totul pentru performanță, produse de calitate și prețuri decente de la producător la consumator.
Teofilia Banu
