Ce ne-am dorit și ce va fi...
Luna aprilie poate fi momentul de răscruce pentru anul agricol 2024-2025. Agricultorii încep deja să facă previziuni privind producțiile pe care le vor obține, prețurile cu care le vor putea vinde, dar și în ce și cum să-și investească veniturile, câte vor fi, pentru a-și menține și dezvolta afacerile.
Fermierii români se află în linia întâi de câțiva ani buni și susțin, pe bună dreptate, că nu le e ușor să-și facă planuri de viitor după ce au trecut prin tot felul de crize, iar prețurile produselor agricole nu sunt de natură a acoperi costurile și a asigura continuarea activității.
Le-am ascultat opiniile, le-am înțeles păsurile și trag concluzia că chemarea decidenților în a le veni în sprijin este pe deplin justificată cel puțin câtă vreme tot ei au decis măsuri nu întotdeauna în avantajul lucrătorilor din agricultură și industria alimentară.
Agricultura trebuie să fie prioritatea oricărei guvernări, spun cei mai mulți, pentru că, se știe, fără asigurarea hranei necesare nu putem vorbi de o societate puternică și sănătoasă capabilă să susțină activități necesare inclusiv pentru ceea ce presupune siguranța națională și apărarea teritoriului. Asta așa, că tot se vorbește de posibile agresiuni.
Crizele ce ne macină de mai mulți ani, în loc să ambiţioneze, să genereze idei și inițiative în căutarea unor dezlegări rapide ale numeroaselor probleme, n-a făcut decât să ne devină aliat în a demonstra cum că, nu se poate şi altceva.
Suntem pe o piață globală care are impact și asupra fermierilor români, ori în condițiile crizelor de tot felul la nivel mondial avem nevoie de siguranță și de securitate alimentară. Nu putem exista, dacă nu avem pe masă hrană sănătoasă măcar de 3 ori pe zi.
Avem nevoie de voci care să susțină la nivel european ceea ce este bine pentru agricultura din România. Avem nevoie de organizații profesionale puternice, de politicieni ancorați în realitate, de strategii pe termen mediu și lung și de angajamente pe care să le menținem față de cei care trudesc pentru hrana noastră.
Evident, nu putem trăi în afara lumii, numai că la alții, spre deosebire de la noi, greşelile sunt puse sub lupa responsabilităţii politice şi neputinţa ori prostia sunt taxate degrabă cu măsuri reparatorii ori înlocuirea decidenților.
Noi cheltuim bruma de bani din fundul sacului pe campanii electorale, iar ziua de mâine o așteptăm să vină fără a ne face o strategie coerentă care să fie ghid pentru majoritatea. Speranţele se topesc cu fiecare zi iar „biletul de ieşire din criză“ conține interdicţii numeroase şi pe durată prea întinsă pentru un popor îmbolnăvit de politici ce se încăpăţânează să stăruie în eroare.
Stimați decidenți, priviţi-i pe fermieri, ascultaţi-le păsurile şi veţi înţelege că economia românească, ce-a mai rămas din ea, pluteşte în derivă.
Ce va fi? Cât va mai ţine agonia acestei lumi nebune? Până când, probabil, cineva va reuşi să dezorganizeze... haosul.
Teofilia BANU
