Imperiul ni-micului
Este cât de vizibil și clar... Întreaga civilizație trece printr-un ”moment” istoric greu de descris. Vechi paradigme se destramă... Noi paradigme apar... Și poate că era și cazul... Începând cu epoca Renașterii, atunci când s-a petrecut o altă mare schimbare, societatea occidentală s-a axat mai mult pe formă și nu pe fond.
Atunci a început ”adorarea” materialității cu tot ce înseamnă ea: forma corpului, mărimea casei, cantitatea de aur deținută și altele.
Odată cu intrarea în Marea revoluție Industrială din secolul XVIII, s-a intrat iarăși într-o nouă eră. O eră în care, omul de rând începea să guste și el din ”mărul” materialismului. Și așa, încet-încet, a luat naștere civilizația occidentală contemporană.
Care acum, în al doilea deceniu al secolului XXI, a ajuns într-un mare impas. Și nu o spunem noi, ci cei mai cunoscuți economiști, sociologi, politologi la nivel mondial... Cum s-a ajuns aici? Simplu... Iar definiția întregii situații se rezumă la un singur cuvânt: lăcomie...
Nevoia de mai mult s-a transformat de-a lungul anilor, deceniilor, secolelor, într-o nevoie...inutilă... Mă refer și la cei care, dintr-un impuls psihologic cumpără mai mult decât au nevoie iar apoi aruncă dar și la cei care au ajuns marii bogătași ai lumii. Aceștia din urmă au făcut bani cu nemiluita până în ziua în care au realizat că mulți bani înseamnă și multă putere în societate și în politică...
Mai ales, în politică... Și, încet-încet, s-a întâmplat ceva de neimaginat – banii au devenit mai importanți decât oamenii. Și de aici, dezastrul... Oricine poate remarca că, în cazul unui dezastru, se spune numărul victimelor și apoi valoarea pagubelor materiale. Dar nu de puține ori, e invers... Întâi se vorbește de pagube și apoi de oameni...
Ideea e că oamenii din societatea vestică și nu numai, au vrut tot timpul mai mult, tot mai mult, din ce în ce mai mult, fără nicio măsură... Și de aici s-a ajuns la lăcomia asumată. Adică oamenii erau conștienți că sunt lacomi, dar nu le păsa... Puneau banii mai presus de orice... Mai presus decât viața înseși... Mai presus de Dumnezeu, mai presus de orice. Și istoria vine cu nenumărate exemple...
Și de aici până la ”nebunie” a fost un singur pas...
Cea este cea mai profitabilă ”acțiune” din istorie? Războiul... De unde vine? Din lăcomie... Pui banii mai presus de orice... Mai presus de viață, mai presus de orice credință...
Se tot spune, se tot repetă: ”trăim într-o democrație”. Întrebarea e, daca nu ai bani mai ești un cetățean al acelei democrații? Daca nu ai bani, ești liber? Poți călători? Poți ”face” ceva? Orice? Nu... Un om de bun simț, se poate întreba: Ce societate e aia unde pe primul loc sunt banii și restul e secundar, inclusiv viața?
Sigur, există și oameni cu foarte mulți bani care sunt decenți, care fac tot ce pot să-și ajute semenii prin diferite acțiuni caritabile. Nu la ei ne referim... Ci doar la cei pentru care banul e ”zeul” suprem.
Până la urmă banii sunt doar o ”unealtă” care ajută... Atât...
Nimic nu e întâmplător... Inclusiv lăcomia... Trăim și vedem...
Bogdan Panțuru
