Cutremur în piață

Anul agricol nu a început rău, spun fermierii, chiar dacă seceta din anii trecuți se resimte încă, iar pe alocuri lipsa precipitațiilor, sau excesul lor generează încă pagube.

Răul cel mai rău, ca să parafrazez zicerea unui agricultor, rămân prețurile, un element care contribuie substanțial la sărăcirea agriculturii, a agricultorilor și, nu în ultimul rând, a beneficiarilor producției agricole primare sau procesate – consumatorii.

Întâmplător, răsfoind un număr al revistei Lumea Satului din 2008, am descoperit într-una dintre pagini prețurile principalelor produse agricole din vremea respectivă: grâul – 1,00-1,10 lei/kg, porumbul – 0,90-1,00 lei/kg și așa mai departe.

Ei bine, după 17 ani prețurile, cel puțin ale celor două produse, se situează în jurul a 0,70-0,85 lei/kg la grâu, iar la porumb tot pe-acolo, în vreme ce valoarea inputurilor a crescut de cel puțin 4-5 ori în acest interval. Așadar, un adevărat cutremur în piață după altele, la fel cu multe grade, din ultimii ani.

Chiar dacă se folosesc tehnologii de ultimă generație, genetică performantă, soiuri și hibrizi cu potențial ridicat de producție, lipsa chiar și a unei verigi tehnologice, sau a unui element precum apa, performanțele din agricultură sunt compromise.

Așadar, intervenția autorităților în a asigura condițiile necesare desfășurării normale a activității agricole este absolut necesară și urgentă, mai cu seamă acum când natura devine parcă tot mai vitregă cu tot ce înseamnă viață. Sunt necesare programe speciale asumate politic, curaj și sume importante alocate acestui domeniu, asemeni celor alocate pentru înarmare. Până la urmă, este vorba tot de siguranță: siguranță alimentară, care împreună cu cea a statului asigură protecție, pe deasupra sănătate, liniște și prosperitate.

Revin asupra nevoilor agriculturii care din păcate au fost mai întotdeauna trecute la „și altele“ de către mai toate guvernele. Nu trebuie nicicând uitat că fără a avea ce pune pe masă de cel puțin trei ori pe zi, nu putem exista, nu putem crea, nu putem avea un popor sănătos, în fine, nu putem produce și nici apăra glia, valorile, viitorul. Decidenții, dacă chiar muncesc pentru popor, așa cum declară prin campaniile electorale îndreptând brațele și privirea către Divinitate pentru a fi mai convingători în fața mulțimilor, apoi să facă ceea ce promit spre binele contemporanilor lor și generațiilor viitoare.

Dumnezeu dă, chiar dacă nu întotdeauna cât am vrea, dar nu bagă și-n sac. Așa că trebuie să ne așternem noi lucrurile pe unde vrem să fim. Fermierii, cei care produc în general, știu asta. Trebuie doar ca cei cu... pâinea și cuțitul, să administreze mai bine țara, să așeze lucrurile pe făgașul normal, să ofere sprijin, mai cu seamă moral, celor în slujba cărora se află. Doar așa se va naște încrederea în stat și în cei care, vremelnic, se află la cârma acestuia. Și țara va prospera.

Ion BANU