Omul cu capra...
Admir munții undeva, de pe o potecă din Bucegi. Vreme frumoasă, păsări care cântă...
Relaxare totală. La un moment dat, văd un om la vreo 80 de ani, așezat pe un bolovan și care pare să vorbească cu o capră. Animalul îl privea liniștit în ochi în timp ce rumega. În timp ce trec pe lîngă om, acesta mi se adresează cu o voce calmă... ”Vă mirați că vorbesc cu caprița?” Încerc să mimez un ”Nu”...
Omul continuă: ”Vorbesc și eu cu cine pot... La vârsta mea de 88 de ani nu mai am cu cine vorbi. Iar capra mă înțelege... Dezbatem multe lucruri”... ”Dezbateți?”, întreb mirat, ușor dezorientat. ”Da... Chiar așa...
Am fost profesor de fizică toată viața mea iar după ce am ieșit la pensie, am revenit la origini, în casa părintească să-mi trăiesc bătrânețea liniștit...Nu am pe nimeni... Doar un câine și pe căprița asta...” Și ce vorbeați?”, îl întreb curios.
”Îi spuneam Maiei – așa o cheamă, că acum e mult mai rău ca pe vremea lui Nea Nicu. Măcar atunci, noi nu facem foamea ca la oraș. Fiecare țăran avea în ogradă animale pe care le creștea. Iar dacă cei de la oraș aveau probleme cu mâncarea, noi nu aveam...
Acum, nu mai creștem nimic. Practic, fără să ne dăm seama, am devenit leneși și dependenți de supermarketuri. În plus, unii țărani au preferat să trăiască din ajutoare sociale, nu din munca lor. Dar unii dintre ei, beau non-stop și cam atât. Iar acum, în vremurile astea, cu criza care ne bântuie am ajuns să facem foamea.
Copiii ne-au plecat prin străinătățuri iar noi, cei bătrâni, am rămas singuri... Ce mi-a mai rămas e să observ lumea în care trăim... De exemplu, tărășenia cu oile bolnave. Europa ne-a interzis total, ca țară, orice fel de export al oilor și caprelor. Și asta în condițiile în care, sunt alte țări europene unde bolile transmisibile la ovine evoluează galopant în mai multe focare... Iar România rămâne singura țară pedepsită care a avut doar un singur focar.
Cel puțin asta am aflat de pe internet”. ”Aveți internet?”, il întreb curios. ”Da, pe telefon, ca tot omu”, îmi răspunde. ”Ce nu vede lumea, în special ăștia tineri, continuă bătrânul, e că cam miroase a comunism în Occident. Dar un lucru știu sigur...
În țările europene unde a fost comunismul sovietic, nu va mai prinde noul comunism... Sub nicio formă! În vest pot să încerce... Aici n-o să meargă. Oricum, toată lumea cunoaște acum, în vremurile astea, un haos total... Cum n-a mai fost... Dar nu-i nimic... Va începe o altă lume!”... Îmi iau rămas-bun și plec... Recunosc, profund tulburat de monologul ”omului cu capra”... Cum adică ”Va începe o altă lume?!” Ce a vrut să spună...
Știți, zilele trecute, am văzut în București, într-un cartier mai periferic, o femeie gravidă – în luna a șasea sau a șaptea, frumoasă – blondă cu ochi albaștrii, bine îmbracată, cerșind... Da, o femeie gravidă cerșind! Se poate mai mult?! Se poate o umilință mai mare? Și da, poate că e cazul ca o ”altă lume” să înceapă!
Bogdan Panțuru
