Traseiştii…

Stau uneori răsturnat în fotoliul meu privat şi contemplu o imagine nedefinită, poate inexistentă. Îmi trec prin minte o sumedenie de idei, oameni şi faptele lor, în fine, un amalgam de gânduri din care mai apoi nu înţeleg nimic. Încerc să-mi definesc o linie, dar constat că ea mă plasează undeva departe de ceea ce aş fi vrut să fie.

Cândva aveam modele pe care încercam să le urmăm. Scara de valori era cumva fixată. Acum? Acum spectacolul lumii în care trăim este dezarmant. Valorile în care am crezut s-au prăbuşit. Lumea mai gata să uite să vorbească pentru că nu mai citeşte. Analfabeţii ajung vedete, în vreme ce învăţaţii se perpelesc pentru o bucată de pâine…

Întâlnesc adesea oameni de mare valoare pentru lumea științifică, spirituală, culturală. Îi simt resemnați. Nu-și pot găsi locul în societatea care cu grijă a fost condusă după ’90 spre incultură și dezmăț. Model de societate ce lasă de izbeliște o țară plină de valori.

Apoi, întâlnesc indivizi ce n-au nimic a spune, nici măcar despre rolul pe care-l au în locul în care se află la un moment dat. Oportuniști de ocazie, traseiști prin tot felul de locuri de muncă, doar, doar își vor găsi calea potrivită neștiinței lor. Pe deasupra aroganți, un comportament cu care speră să-și mascheze prostia, incultura, neprofesionalismul. Bunul simț a fost demult aruncat la ghenă. Îi întâlnești la tot pasul, inclusiv prin multinaționale, multe cu servicii în agricultură. Prostia îi face să ignore semeni, vechi colaboratori, până și media care până mai ieri le-a servit drept platformă de promovare pe piață. Mare greșeală, sigur generată de aceeași mare prostie care-i caracterizează. Doi tineri, pentru că doi sunt cei la care fac acum referire, ce se socotesc mari specialiști în marketing crezând că și-au găsit locul după alte câteva în care… nu s-au regăsit. Doi tineri pe care șefii lor ar trebui să-i reevalueze. Oportunismul nu poate fi compatibil cu fidelitatea, confidențialitatea necesară unei astfel de poziții în firmă. Oricare ar fi ea.

Este cunoscută o zicală ce rezonează cum nu se poate mai bine cu cele de mai sus: „De vrei să afli caracterul unui om, pune-l șef!“

Cam asta este societatea în care ne desfășurăm. O societate îmbâcsită de oportuniști, traseiști, afaceriști cu mâinile murdare, aflată acum deasupra unei mulțimi umilite, mințite, ignorate, în care adevăratele capacități intelectuale, oneste și iubitoare de neam, nu mai au loc.

…Gata, aș vrea să mă desprind de aceste triste realități. Încerc, în același fotoliu așezat, să cuget asupra unor modele de viață. Încă mai sunt. Rămâne de văzut de le vom putea urma în această lume „bună de legat“.

Mai apoi, încerc să-mi îndrept gândurile către alţi oameni, altfel de modele ce rezonează cu realitatea, modeşti, buni profesionişti, perseverenţi şi, mai cu seamă, recunoscători celor care le-au fost şi le sunt aproape. Îi regăsim în multe locuri, din comunităţile rurale, ferme, instituţii până în multe dintre multinaţionale. Cu excepţia celor două „pricopsite“ cu inşi de teapa cărora nu cred că cineva ar dori să întâlnească.

Ion BANU