România, cea mai bogată dintre ţări
Şi asta nu pentru că se înregistrează o creştere economică de 3,9%, după cum anunţa mândru premierul Ponta, ci pentru că, după cum spun mai toţi românii, „se tot fură de vreo douăzeci şi ceva de ani şi tot a mai rămas ceva de luat“.
Bogată, bogată, dar cum se face că din belşugul ăsta nu se înfruptă decât unii, cei mai mulţi protejaţi ai unor structuri cu responsabilităţi la nivel naţional sau local? Simplu! Se mai înlocuiesc borduri la străzi, se mai sapă un şanţ ori se mai încropeşte de câte o investiţie prin spaţiul rural nu pentru că ar fi neapărat necesară. Cu bani europeni, unele, dar mai ales cu bani publici. Şi, ca garnitura să fie completă, mai adăugăm la cele de mai sus privatizările şi vânzările de active „pe doi lei“, „pomenile“ cu pământul statului şi câte altele care au făcut pe unii super-bogaţi, iar pe alţii... săraci.
Aş vrea să cred că toţi cei implicaţi direct sau indirect în astfel de afaceri au procedat corect, în spiritul legii. Numai că, se vede treaba, juraţii tot scot la iveală fărădelegile unora.
Dar nu pe acest subiect vreau să insist pentru că o fac alţii. Interesante mi se par însă măsurile, programele, strategiile propuse de autorităţi ce par la prima vedere că vor revoluţiona viaţa economică şi socială. Cea politică se conservă sub o cortină greu de penetrat, aşa că nu mă străduiesc s-o pomenesc prea des.
Acele salbe de iniţiative sunt mai degrabă stimulente pentru regres. Degeaba vorbim de stat de drept, susţinere economică, organizarea întreprinzătorilor ori de sprijin comunitar. Cheltuim încă mai mult decât câştigăm. Iar „găurile“ sunt acoperite cu bani de împrumut de la instituţiile financiare internaţionale care, mai apoi, nu se mulţumesc să intre doar în bătătură, ne fac şi ordine în casă. Poate că aşa ne trebuie dacă n-am fost în stare să stăm din timp cu mătura-n mână şi să-aruncăm gunoaiele la vreme!
Pentru a-şi atinge scopurile „tunarii“ mizează pe spiritul de turmă şi pe ignoranţa celor mai mulţi. Propagarea de idei, politici „constructive“ prin... formatorii de opinii, bine plătiţi ca să execute comenzi, nu face decât să ofere speranţe. Atât. Nu se realizează că, de fapt, nu nevoile celor mulţi sunt urmărite, ci ale unor grupuri de interese. Multitudinea de probleme personale, special create într-o lume ca cea în care trăim acum, nu ne mai permite să vedem ce se petrece în jur. Nu mai vedem dincolo de simplul interes personal. Nu reacţionăm decât dacă el ne este lezat. Am devenit proprii noştri sclavi şi, indirect, ai celor cu pâinea şi cuţitul.
Mi-aş fi dorit ca ţara asta să aibă un alt traseu după ’90, să prospere într-o lume liberă şi, cu atât mai mult, după ce s-a alăturat unei comunităţi de state. Speram atunci la o ţară în plină dezvoltare, cu o economie puternică, o industrie şi agricultură performante, sigur după un, probabil, scurt proces de modernizare. Dar n-a fost să fie aşa. Am lichidat tot ca s-o ia alţii de la cap.
Cu toate acestea ţara este, după cum spuneam, încă bogată. Cum ar putea fi altfel caracterizată când mai peste tot vezi cartiere întregi cu vile, chiar palate, toate proaspăt ridicate, construcţii de-a dreptul megalomane, chiar dacă cele mai multe au fost clădite pe cele mai fertile terenuri? Ca să nu mă refer decât la acest aspect. Cine ar putea spune, după cât încă... adună cei mai „gospodari“, că România nu este cea mai bogată dintre ţări?
Ion Banu
