Vrem tradiţionalism sau modernism?
De când în România a fost instaurată democraţia şi o dată la patru ani mergem să votăm „schimbarea“, ne întrebăm pe bună dreptate – ce vrem? Sau mai bine spus, ce gânduri au mai marii statului, pentru că de peste 20 de ani nu a existat o viziune clară, urmată de o strategie pe care întreaga societate să o urmeze. Pare că fiecare se descurcă cum poate, iar cele mai multe afaceri, funcţionează pe principiul „încercarea moarte n-are!“
Într-o societate în care nimic nu este aşezat pe un făgaş normal, firesc, evolutiv, orientarea este pentru mulţi o noţiune greu de stăpânit. Să o luăm cu tânăra generaţie. De ani buni copiii sunt instruiţi într-un sistem neadaptat nevoilor pieţei, au ajuns să-şi dezvolte un individualism exacerbat, o personalitate bazată pe nonvalori, fără prea mari aspiraţii, condamnaţi doar să supravieţuiască. Cu o astfel de zestre îşi croieşte societatea românească viitorul. E clar ce perspective se oferă celorlalte generaţii, trecute de anii tinereţii.
Ne lipseşte busola, liderul, viziunea sau profesionalismul?
Agricultura rămâne alături de IT şi comunicare, unul dintre domeniile atractive, în care sunt aşteptate mari investiţii în perioada următoare, doar pentru faptul că populaţia globului va ajunge în 2050 la 9 miliarde şi fiecare gură va trebui hrănită.
Însă, potrivit statisticilor, la nivel mondial, doar 1% din fermieri s-au dovedit a fi şi buni manageri. Iar România nu face excepţie, majoritatea afacerilor din agricultură făcându-se după ureche şi prea puţine având un management performant. Deşi s-au pompat sume impresionante din fonduri europene, atât în industria alimentară, cât şi în agricultură multe societăţi continuă să fie ineficiente. Aceasta pentru că patronii s-au obişnuit să fie polivalenţi, preluând sarcinile mai multor posibili angajaţi şi refuzând să aducă în companii manageri cu studii în domeniu. Motivul este simplu: taxele îi doboară. „Agricultorii nu înţeleg ce înseamnă risc financiar, nu ţin cont de volatilitatea preţurilor, ei vor doar combină şi tractor“, spunea deunăzi Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit şi Panificaţie (ANAMOB). Să fie doar stăruinţa aceasta de a rămâne ancoraţi în tradiţionalism?
Apoi, lucrăm în salturi şi haotic. Mă gândesc doar la vechiul PNDR care a susţinut în perioada 2007-2013 marile exploataţii, aşadar profesionalismul, modernismul, doar pentru că acesta era curentul care adia în Uniunea Europeană. L-am preluat fără ezitare, dar pentru scurt timp pentru că, noul PNDR vine cu măsuri de susţinere a fermelor familiale, a tradiţionalismului. Ne-am trezit că am putea valorifica ceea ce ne face unici, folclorul, istoria, tradiţia. Dar totuşi, tradiţionalismul prin definiţie se opune modernismului, respinge ideea de civilizaţie. Chiar şi aşa nu ar fi rău dacă am învăţa să valorificăm produsele cu adevărat tradiţionale, turismul bazat pe exploatarea resurselor istorice şi spirituale ale acestui popor. Dar pentru toate acestea avem nevoie de politici adecvate care să facă ordine şi să dea o direcţie întregii societăţi.
Mă repet, vrem tradiţionalism sau modernism? Ori şi una şi alta?
Patricia Alexandra POP
