Credinţa în neputinţă
De multe ori vorbitori aleşi ori care se aleg, în strădania lor de a-şi convinge umilii ascultători cât de loiali le sunt, fac comparaţii, se „aprind“ pentru a arăta cât de multe ştiu, se agaţă de realităţi de care habar n-au, doar, doar îşi vor putea atinge scopul pentru care se află undeva la un moment dat.
Cei mai mulţi dintre noi am urmărit, ascultat, ba chiar am aplaudat discursuri din care, de fapt, n-am înţeles nimic. Limbajul, expresiile, izul de patriotism cu care-şi poleiază inşii discursurile mai că te fac să-i idolatrizezi dacă n-ai răbdarea, capacitatea şi intuiţia de a vedea ce se află în spatele vorbelor alese care, de cele mai multe ori, ascund neputinţa de a rezolva adevăratele probleme ale naţiunii ori diverse interese, uneori de mare anvergură.
Apoi, unii, bine înfipţi în fotolii parlamentare ori ministeriale, îşi „legiferează“ vorbele prin acte normative, de cele mai multe ori fără valoare practică. Iniţiative ce te duc cu gândul la simplele încercări ale unor şcolari care abia încep să înveţe alfabetul. Acte normative fără nicio sistematizare, fără norme de aplicare coerente, fără nicio filozofie şi fără a ţine cont de nevoile reale ale societăţii.
Nevoia de reformă a dus de cele mai multe ori la înlocuirea unor legi cu unele în care dorinţele sau ignoranţa legiuitorilor ţin loc de realitate. Iată de ce uneori riscăm să devenim nostalgicii unor vremuri în care lucrurile erau mai bine organizate.
O lege nu trebuie să fie arbitrară, să creeze confuzie şi neîncredere. Acestea împovărează existenţele, blochează funcţionarea normală a societăţii, stresează, diminuează potenţialul intelectual şi creează sentimentul constrângerii. Nu-i suficient să traduci o lege de pe aiurea şi apoi s-o experimentezi la nivel naţional, doar de dragul „alinierii“ la nu ştiu ce norme.
Agricultura, ca de altfel întreaga economie, a avut parte de această conduită lipsită de viziune pe termen mediu şi lung. Numeroasele simpozioane, conferinţe, mese rotunde, a căror teme sună atât de pompos de mai să crezi că de a doua zi economia o să „duduie“, de fapt au devenit simple încercări de „afirmare“ a reprezentanţilor de pe eşicherul politic. Nici măcar organizaţiile profesionale n-au reuşit „să mişte carul“, lovindu-se mai de fiecare dată de zidul de neclintit al unor interese politice.
Acest domeniu ar fi putut fi atuul României în relansarea economică. Din păcate decidenţii, prin acţiunile lor, l-au decapitalizat continuu. Lipsa de performanţă din agricultură este cauzată, în cea mai mare parte, de gândirea rudimentară şi superficială a guvernanţilor postdecembrişti. Este un domeniu în care legiferarea s-a făcut arbitrar sau în funcţie de interesele de moment şi de grup.
Iată de ce neîncrederea în cei „din frunte“ se accentuează, de ce vorbele lor ce curg ca nişte avalanşe cu orice prilej lasă de-acum loc... credinţei în neputinţă.
Ion Banu
