STAREA NAȚIEI
Am spus-o și repet: grație celor cu pâinea și cuțitul s-a vândut țara precum braga la colț de stradă. Ne-am pus la mezat la prima strigare a oricărui venetic, așa-zis investitor, cu doi lei în buzunar. Tot, absolut tot, s-a vândut și demolat. Am ajuns acum dependenți de importuri, după ce am dat pe degeaba agoniseala de decenii a acestui neam. Nu trebuie să uităm ce-am avut și ce ne-a mai rămas. Și s-o spunem și celor care acum se chinuie în nevoi generate de democrațiile deșănțate și corupte.
Ne-am pierdut demnitatea, siguranța, în schimb am câștigat slugărnicia în fața mai-marilor lumii. I-am primit în casă, i-am omenit, iar ei ne-au pus în genunchi în pragul propriei case. Bună afacere! Mă întreb, câți inși cu valize, la care le sclipeau ochii vânzătorilor, s-or fi perindat prin fața tarabelor pline cu ce a avut mai bun țara asta?! Și cu cine or fi făcut schimb din mers? Credeam că doar prin filme vezi așa ceva, dar se pare că regizorii s-au inspirat din trista realitate și nicidecum inșii din filme.
Am avut, dar nu mai avem. Ni s-au scurs printre degete bogățiile țării din cauza unei proaste, neglijente și dezinteresate administrări a țării. Pe deasupra, nici cu ce ne-a mai rămas nu știm ce să facem. Elaborăm acte normative pe care nu vrem ori nu știm să le punem în aplicare. Multe se contrazic și devin nule de drept, grație celor care le proiectează, inși rupți de realitate, ignoranți și necooperanți. Miniștrii care n-au nici cel mai mic respect pentru legile țării ori pe care le aplică după bunul lor plac. Și mai grav este că nu se respectă nici măcar prevederile legii fundamentale a țării.
Aud adesea spunându-se că fără cercetare și investiții nu există viitor. Cred în asta, iar când este vorba de cercetare o susțin pentru că, spre deosebire de diriguitorii țării, îi înțeleg rosturile. Este avangarda economiei, deschizătoare de drum către performanța pe care ne-o dorim, unii doar declarativ. Orice imixtiune în treburile acesteia, mai cu seamă politică, este un act de trădare a intereselor țării, încă un pas spre pierderea a ceea ce ne-a mai rămas, a siguranței statului. Cercetarea trebuie făcută de către cercetători și diriguită de aceștia, sprijinită de autorități, iar organizarea ei trebuie să răspundă intereselor economice și sociale ale țării. Nimeni, nici măcar ministrul Cercetării, care-și arogă uneori drepturi pe care nu le are, nu trebuie să ignore acest aspect.
Cam asta este, pe scurt, starea nației. De câte ori ceva din lăuntrul meu mă îndeamnă să-mi aștern pe hârtie gândurile despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, o fac, dar cu rezerve pentru că-mi iubesc neamul și cu regretul că nu suntem asemeni multor nații: demni, drepți, cu pieptul în față și umerii înapoi, și nu cu fruntea plecată până la glezne.
Sunt un optimist din fire, numai că optimismul meu, de la o vreme, a început să pălească. Sper să nu dispară de tot. Mai am o speranță în cei ce ne vor urma care sper să învețe ceva din ceea ce se întâmplă azi.
Ion BANU
