CONCORDIE CU FLORI ŞI SPINI

Mă întreb de multe ori la ce foloseşte oamenilor să fie răi? Natura ne-a înzestrat cu capacitatea de a gândi şi astfel cu puterea de a discerne între bine şi rău, de a alege ceea ce ne poate fi de folos, în fine, de a clădi mereu mai mult şi trainic pentru a face viaţa mai uşoară. Iar pentru ca oamenilor să nu le fie greu au ales cele mai potrivite locuri în care s-au format comunităţi, mărimea acestora fiind impusă de nevoia de stabilitate, siguranţă şi protecţie.

Încerc uneori să fac comparaţie cu „comunităţile“ diferitelor specii din mediul silvatic. Se strâng în grupuri, haite, colonii pentru a avea puterea fizică de a-şi proteja teritoriile, de a ataca pentru a-şi asigura existenţa, dar şi pentru perpetuarea speciei. Fac însă toate acestea din instinct.

Ei bine, noi, oamenii, gândim. Şi ar trebui s-o facem mereu înainte de a porni o acţiune. Şi să gândim nu cât să ne facem doar nouă bine, ci şi semenilor noştri. Cu siguranţă atunci va fi concordie cu flori.

Mă întristează când aud, văd şi asist la dispute care nu duc lucrurile pe un făgaş normal. Ele parcă aruncă sămânţa altor şi altor neînţelegeri din care nu răsar decât spini, uneori chiar sub masca unor puncte de vedere comune.

Trăim într-o epocă în care oamenii sunt organizaţi, economiile oarecum bine administrate şi, aş îndrăzni să spun, bine dirijate la nivel planetar. Uneori atât de bine că au generat crize, convulsii sociale, fenomenele fiind încă în plină desfăşurare. România nu a făcut şi nu face excepţie. Doar o administraţie serioasă, competentă, ambiţioasă ar mai putea face ca economia să ajungă la parametrii ei normali, capabilă să valorifice potenţialul real de care dispune ţara, în folosul ţării. Slugărnicia pe de o parte şi conservatorismul unora, pe de altă parte, nu pot duce la progres. Contradicţia însă, da. Ea trebuie acceptată şi tratată cu înţelepciune.

Mi-am îngăduit aceste observaţii nu întâmplător. Am început un nou „cincinal de patru ani“, după alte multe astfel de cicluri în ultimele două decenii în care mai mult s-a demolat decât s-a construit. În care mai mult s-a consumat decât s-a produs. Poate că unii au venit de după „cortină“, după ani, doar cu dorinţa acută de a-şi recupera bogăţii sau poate chiar mai mult, lăsând în urmă o ţară poate mai săracă decât după război. Am însă speranţa că cei care vor cârmui de-acum pe aceste meleaguri vor avea nu doar dragoste pentru semenii lor, ci şi înţelepciunea şi dorinţa, specifică de altfel generaţiilor tinere, de a se afirma prin edificare. Dar mai sper ca interesele de grup să dispară indiferent cât de mari sunt cele financiare ale formaţiunilor politice. Aş vrea să-l văd pe tânărul Ponta corect şi vertical, pe mai tânărul Constantin de la Agricultură înţelept şi comunicativ, în fine, un guvern gata să asculte ofurile neamului din care se trage pentru a putea croi un viitor bine ancorat în realităţile ţării. Doar o astfel de atitudine poate asigura... concordie cu flori şi nu „înţelegere“ cu spini.

Editorial
Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013