ȘI... PA Românie
Recent, jurnalistul Dan Andronic a publicat un articol în care acreditează ideea că din arhiva fostului serviciu secret de la Justiţie (SIPA) au fost copiate şi sustrase documente. Jurnalistul a susţinut că arhiva – instrument folosit pentru şantajarea magistraţilor – ar fi fost copiată în timp ce era inventariată de comisia desemnată de Monica Macovei, ministru al Justiţiei la vremea respectivă. Bineînțeles că fostul ministru, dar și alte persoane implicate în respectivul scandal au negat orice implicare. Până aici, nimic deosebit... Un alt scandal, o altă dramă ce cuprinde societatea românească. Numai că... Numai că de 28 de ani încoace societatea românească o ține din scandal în scandal, din dramă în dramă. Nu există săptămână, lună în care „un nou scandal, cu implicații majore“ – după cum țipă televiziunile de știri la unison – să nu izbucnească așa, ca din senin.
Personaje de care nu a auzit nimeni niciodată (mă refer la publicul larg) ba au fost implicate în nu știu ce mașinațiuni economico-financiare (reale sau „închipuite“ de vreun serviciu secret), ba s-au sinucis, ba au fugit de nu-i mai găsește nici vântu’, nici pământu’... Câteodată, rar, se mai întâmplă și un „ceva“ major, așa cum a fost mișcarea tinerilor frumoși și liberi de la începutul acestui an împotriva Ordonanței 13. Nu putem să nu ne întrebăm dacă tot acest circ mediatic nu este altceva decât un „drog“ menit să adoarmă cetățenii onești ai acestei țări? Pentru a ascunde ceva? Pentru a-i distrage de la adevăratele probleme? Cu siguranță că da! În paranteză fie spus, în acești 28 de ani, câți au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, am uitat un lucru esențial: avem o țară, pe numele ei România. Deliberat sau nu, se pare că toată lumea a uitat... De la guvernanți și președinți de stat până la omul simplu, pe nimeni nu mai pare să intereseze sintagma „interes național“. Și au trecut anii, interesul pentru România s-a diminuat progresiv, până când... n-a mai rămas nimic. Economia românească s-a dus pe apa sâmbetei – practic nu mai există – sistemul bancar românesc, cu foarte mici excepții, e mort, în fine tot ce a fost românesc a dispărut. Mai aveam o speranță... Agricultura... Dar se duce și ea odată cu acapararea terenurilor de către străini. Cifrele oficiale spun că circa 40% din suprafața cultivabilă a României aparține străinilor.
Cifrele neoficiale spun că, de fapt, procentul ar fi de 60%. Probabil că mai trebuie să treacă câțiva ani ca să ne dăm seama în ce hal am ajuns. Și că, în afară de datorii la bănci, nu mai avem nimic al nostru... Un înțelept de pe plaiurile noastre spunea cândva: „Ne-au supt străinii de bogății 2000 de ani, dar România a rămas tot frumoasă și bogată. Așa că lasă-i să ia... Nu-i bai, nouă tot ne mai rămâne...“ Acum, România nu este decât o vacă bună de muls (de mâini străine), „laptele“ ei fiind resursele naturale, umane și altele. Adevăratele probleme vor apărea în momentul în care „cineva“ va decide că vaca trebuie sacrificată... Pentru carne...
Ion Bogdan
Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 5
