Iubește-ți dușmanul
Societatea românească a intrat în forță în noul an prin declanșarea unui scandal mare cât casa. Un dezertor din Sistem a dat în gât câțiva pioni importanți ai sistemului care fac și desfac de ani buni soarta țării și a oamenilor ei. De fapt, de vreo zece ani, forțe oculte au subminat tot ce se putea submina – independența, suveranitatea și nu în ultimul rând liniștea la cap a locuitorilor țării. Și toate astea au fost făcute cu o putere față de care fosta securitate pare un cățeluș pierdut într-o haită de lupi. De fapt, acum poate că se încheie o etapă în care unui Sistem (din succesiunea lungă de sisteme de care avem parte din '90 încoace) i-a sunat ceasul. Partea proastă e că, mai mult ca sigur, un al Sistem îi va lua locul.
Ce putem spera e ca noul Sistem să aibă o față puțin mai umană ca fostul și dacă se poate, să plătească mai puțin tribut străinătății căreia cu siguranță i se închină în mod furibund de 27 de ani. Cert este că avem o societate defectă. Avem o clasă politică defectă, o economie defectă, o sănătate defectă, un învățământ defect. În loc să investim în învățământ și educație investim miliarde de euro în avioane de vânătoare vechi de 30 de ani pentru a ne pregăti pentru un război imaginar doar pentru a-i îmbogății pe unii. Dăm procente bune din PIB pentru Apărare pentru a umple buzunarele altora.
Ne lăsăm fraieriți de toți și de toate. Toți își bat joc de noi și ne privesc ca pe ultima țară de pe suprafața pământului. Ne jefuiesc și ne pradă ca-n codru și-i doare în cot de noi. Și culmea totul în numele „democrației“ și a „pieței libere“. Adică ne cred și proști pe deasupra. Dar nu-i nimic... Noi suntem răbdători... De mii de ani marile imperii ne fură și ne prăduiesc... Imperiile au dispărut, dar noi am rămas... Și culmea e că după ce au cărat cât au putut din țară, România tot bogată este. Nu trebuie să ne îngrijorăm. Trece și asta... Haios e că toți, dar absolut toți care au asuprit țara asta – din interior sau din exterior – au sfârșit lamentabil, inclusiv marea putere sovietică care a plecat de aici și nu s-a mai uitat înapoi. Ca ea și alții. Românul nu e răzbunător sau nervos ca alte nații. E înțelegător și răbdător. Înțelege că dușmanul e doar puțin lacom... Și rabdă până când dușmanul moare puțin...
(Ion Bogdan)
Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 5
