Bate crivăţ la Agricultură

„Urgie, mon cher“ – îmi zicea într-una dintre zile, mai în glumă, mai în serios o veche cunoştinţă din ministerul de resort. Curios, solicit câteva amănunte, deşi aspectul nu prea se afla în sfera mea obişnuită de preocupări.

Evident, referirile erau la unele măsuri pompieristice pe care ministrul Irimescu le-ar fi luat în ultima vreme: schimbarea organigramei cu scopul eliminării unor funcţionari care deranjau, nu neapărat ministrul, ci mai degrabă pe cei din recentul anturaj al domniei sale, cedarea prea uşoară la presiunile feministe din preajma sa, lipsa consultării cu salariaţii ministerului înaintea luării unor decizii, ignorarea experienţei unor funcţionari, a ataşamentului dovedit al acestora faţă de instituţie şi chiar de ministrul însuşi etc., etc.

Ascultam tăcut, nedumerit faţă de tot ce auzeam. Îl cunosc pe Achim de multă vreme, am interacţionat în multe împrejurări, am avut acţiuni împreună înainte şi după venirea în minister şi niciodată nu mi-a lăsat impresia unui om uşor influenţabil, ranchinos sau răzbunător. Să se fi schimbat aşa, peste noapte? Să cedeze atât de uşor „muierismelor“ – cum spunea cunoştinţa mea – din prejma domniei sale? Pentru mine rămâne o enigmă.

Priorităţile ministerului şi ale ministrului ar fi trebuit să fie cu totul altele – spun oamenii –, mai cu seamă că timpul avut la dispoziţie pentru a face mai mult este limitat. Punerea în mişcare a măsurilor privind irigaţiile că de, vine vara cu capriciile-i specifice, acordarea la vreme a sprijinului financiar fermierilor, reorganizarea şi acordarea de sprijin financiar cercetării în domeniu, poate reorganizarea direcţiilor agricole „decimate“ nejustificat în ultimii câţiva ani sunt considerate a fi de mare actualitate şi de luat urgent în calcul.

Apoi, mai spun oamenii, mai puţină preocupare pentru camerele agricole private care ar trebui să rămână atributul exclusiv al fermierilor pentru că, înfiinţându-le de la Bucureşti ori vreo reşedinţă de judeţ nu vor funcţiona niciodată.

Trebuie să recunosc că o bună parte din opiniile celor pe care i-am ascultat le împărtăşesc. Cu excepţia „bârfuliţelor“ de la uşa ministrului pe care, ca un om stăpân pe sine, le ignor. Ceea ce i-aş recomanda şi ministrului Irimescu. Chiar dacă este vorba de persoane apropiate.

Surprinzător sau nu, de bun augur au ba, aspec­tele la care am făcut referire se cam petrec prin respectiva instituţie. M-aş bucura să aflu că în toate acestea ministrul este puţin sau deloc implicat, că ceea ce am aflat sunt simple fabulaţii ale unor indivizi interesaţi în a crea o atmosferă tulbure în prejma tehnocratului numărul unu de la Agricultură.

Oricum ar fi, în aceste zile de sfârşit de aprilie când aştern pe hârtie aceste fapte şi gânduri cam bate crivăţ pe la Agricultură. Dar cum după vreme rea vine şi vreme bună, să sperăm la bine şi pe la noi. Fermierii au nevoie de linişte şi măsuri constructive. Că doar aşa vom urca mai uşor povârnişul spre performanţa la care visăm de mai bine de un sfert de secol.

Ion Banu