Hegemonia din presă
Iată un nou flagel ce se strecoară printre entitățile media. Nu este fabulație și nici idee preconcepută, ci un gen de manifestare ce încearcă să schimbe fireasca ordine.
Un ceva sau cineva ce se crede deja mare rechin înainte de a ecloza icra își dorește, nici mai mult, nici mai puțin, să „înghită“ tot ce înseamnă media de o anumită specialitate, ba chiar și ce-ar mai exista bine organizat sub formă de federații și asociații în domeniu, înființate cu scopul de a putea pune mai ușor măcar câte-o cărămidă la construcția a ceea ce slujește de ani buni.
Surprinzător, inițiatorii devin și credibili, evident în fața ageamiilor care, înainte de a se dumiri, plusează și cu „idei constructive“. Ba chiar și plătesc „inițiativa“, mai cu seamă dacă sunt și „mângâiați pe ceafă și pupați pe frunte“, în speranța că vor avea ceva beneficii după apariția colosului ce s-ar vrea numit „mare grup de presă“.
Și uite-așa prind rădăcini, încredere și încep să se manifeste ca și când ar fi deja printre hegemonii lumii în care li se pare că se și desfășoară.
Ce mă face să abordez subiectul? Nimic altceva decât obrăznicia unora și credulitatea altora. Primii pentru că îndrăznesc să creadă că pot fi ceea ce nu vor putea fi niciodată, secunzii fiindcă prea ușor cumpără poveștile unora care n-au niciun ancoraj în zona pe care pretind că o slujesc.
Există în presa agricolă, ca să mă refer doar la acest domeniu, câteva entități, pe care le putem număra pe degetele de la o mână, cu experiență de necontestat în domeniu. Să nu mai vorbim de calitatea profesională a celor care compun redacțiile respectivelor entități, calitate și experiență din care cei care vor urma au ce învăța. Nu cred că cineva, fie și dintre cei mai străini de subiectul abordat de această dată, poate aprecia ca fiind de bun augur fuziunea, afilierea la ceva condus de cineva care n-a avut vreodată ceva comun cu activitatea agricolă în toată complexitatea ei. Cu atât mai mult cu cât aceasta ar presupune pierderea identității entităților care ar adera la idee, ba chiar dispariția totală „din peisaj“.
Citind aceste rânduri probabil vă întrebați, cine a avut curajul și până la urmă neobrăzarea să creadă că oameni bine cunoscuți pe plan național pentru profesionalismul și dedicarea lor, serioși, cu o verticalitate de necontestat, onești, îndrăgostiți de ceea ce fac vor putea adera la o asemenea aberantă structură?! Simplu de dedus: o grupare care doar ce-a apărut de vreo doi-trei ani, angajată în domeniu păcălind, înșelând încrederea unora, furând cu nerușinare din experiența celor la care făceam referire, fără să învețe însă mare lucru. Nici măcar faptul că o temelie solidă nu se construiește pe nisipuri mișcătoare. Cine ar dori să adere la o asemenea construcție?!
A, da, ar putea exista aderenți, sigur printre cei abia apăruți prin preajmă precum cățelușii pe lângă haita de hiene după ce-au realizat, în fine, că agricultura ar putea fi „o vacă de muls“ și pentru ei. Pentru ageamii. De ce n-ar lua și ei o halcă?! Chiar de unde nu e.
Iluzia are de multe ori efectele ei. Adesea psihice.
Ion Banu
