Călătorii de vacanţă
Cine nu visează la o perioadă de răgaz după luni de muncă, stres, probleme personale, poate şi de familie…?! Dar, odată găsit momentul din an măcar pentru o mică vacanţă, te întrebi, de bună seamă, unde poţi găsi liniştea de care vrei să te bucuri.
Îţi vin poate mai întâi în minte locurile în care de multe ori în anii de dinainte te-ai simţit în largul tău. În care ai putut să te „rupi“ efectiv de problemele cotidiene şi să te simţi parcă într-o altă lume.
Apoi, te gândeşti, fireşte, la ceva nou, inedit care să te încarce nu doar cu noi informaţii despre lumea în care te afli, ci şi cu energie pozitivă, cum spunem uneori, pentru a putea face faţă perioadei ce urmează vacanţei.
Dar unde, totuşi?! În ţară? În afara ei? Ce costuri implică alegerea ce urmează a fi făcută?
Greu să iei o asemenea hotărâre mai ales când trebuie să ţii seamă şi de bugetul de care dispui.
„Ei bine, eu m-am hotărât – îmi spune un prieten care a reuşit să se decidă. Plec afară. Adică în altă parte pentru că în ţară nu-s condiţii.“
M-am uitat lung încercând să-i înţeleg opţiunea. Şi nu mi-a fost greu ştiind cam ce se petrece în turismul românesc, la ce nivel se află comparativ cu cel din multe alte ţări ai căror reprezentanţi ştiu cum să valorifice până şi cea mai banală piesă ori figură naturală. Un sfinx creat de mama natură, de pildă. Sau un izvor de apă care străbate o vale, un crâng ce nu are nimic deosebit faţă de multe asemenea din ţara noastră. Au, în schimb, altceva. O amenajare a zonei ce face accesul în zonele respective mult mai facil, apoi servicii la tot pasul ce asigură permanent aproape toate cele necesare unui drumeţ sau unui turist ce-şi doreşte măcar o clipă de răgaz în mijlocul naturii sau într-un mediu relaxant.
România, această Grădină a Domnului, cum ne place să spunem adesea, n-are… grădinari. Adică buni gospodari care să pună în valoare atâtea locuri minunate de care dispune.
Despre condiţiile de servire, cazare, la care făcea referire prietenul meu, ce să mai vorbim! În puţine locuri găseşti servicii pe care le-ai putea compara cu zone ceva mai exotice, graţie şi fondurilor europene alocate acestui scop, dar şi unor investitori curajoşi, cu dragoste şi respect pentru ceea ce fac. În rest, ospătari ce-ţi aruncă tacâmurile pe mesele nespălate te privesc cu aroganţă şi te servesc după ce-ţi trece şi foamea, şi setea. Pe deasupra, dacă ai curajul să te avânţi prin locuri mai pitoreşti, nealterate de modernismul exagerat uneori, rişti să te împotmoleşti în gunoaie, noroi ori să circuli prin gropi şi nori de praf.
Cam acesta este motivul pentru care cei mai mulţi dintre noi, asemenea prietenului meu, preferă alte tărâmuri în locul celor de pe la noi. Timidele iniţiative de a pune turismul românesc „pe picioare“ n-au fost de natură a şi pune în practică ceva mai mult. Doar bani s-au consumat, restul…
Ion Banu
