Romania

Facem sau nu perdele de protecţie?

Facem sau nu perdele de protecţie?
Distribuie:  

Singura zăpadă căzută în această iarnă a dat peste cap sud-estul României. Nici cantitativ şi nici ca viteză a vântului, episodul meteorologic trecut sub cod roşu nu se înscrie între extremele climatice, cel puţin de când se fac înregistrări. Dar iarna, cum tocmai spuneam, nu una excesivă ori nespecifică climatului temperat continental, a creat aceleaşi probleme ca în urmă cu doi, patru sau 10 ani: a troienit şoselele paralizând circulaţia, a îngropat sate şi case sub nămeţi. Şi, la fel ca de fiecare dată, în timpul sau după înzăpezire, a reapărut eterna discuţie a perdelelor forestiere de protecţie.

Memoria colectivă reţine că acestea „îşi făceau treaba“ foarte bine: protejau drumurile, aşezările, reţineau zăpada pe câmp, creând în acelaşi timp microclimate zonale care, natural, contribuiau la o altă dispersie a ariilor de precipitaţii, în teritorii altminteri expuse secetei.

Când, de ce şi de cine au fost ele defrişate, cu siguranţă ne aducem aminte: înainte de ’89 pentru a creşte suprafaţa agricolă – sarcină de partid, iar după, multe din cele scăpate au căzut pradă securilor mânuite de ţăranii proaspăt reîmproprietăriţi. Grave greşeli, alături de multe altele, cu consecinţe uneori greu de imaginat: bătrâni care abia ies acum din case prin nămeţi de 3 metri, localităţi izolate, imense suprafeţe agricole lipsite de mult aşteptata zăpadă, miliarde de lei cheltuiţi pentru deszăpeziri şi câte altele. Situaţii ce obligă, evident, la constituirea de comandamente care, după „evaluarea situaţiei“, iau şi reiau în discuţie beneficiile perdelelor forestiere de protecţie, atât de aprins încât mai să-ţi vină să crezi că încep plantările de-a doua zi. Asemeni perioadelor cu secetă când se aprind spiritele privind irigaţiile. Şi asta se întâmplă de vreo 15-20 de ani?

Ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Lucia Varga, anunţa recent că există vreo 30 milioane de lei pentru prima etapă din programul de realizare a perdelelor de protecţie pe circa 870 km de autostrăzi şi drumuri naţionale ori judeţene, dintr-un necesar de 1.700 km incluşi în proiect. Să presupunem că în sfârşit se va întâmpla ceva de acum încolo. Dar programul rezolvă numai o mică parte a problemelor. Satele din Vrancea, Buzău, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi, Constanţa şi Tulcea, ca să ne referim doar la judeţele aflate deunăzi în stare de alertă, rămân în continuare vulnerabile.

Aşa că nu pot să nu mă întreb şi să întreb ce au făcut şi, mai ales, ce fac primarii, primăriile, consiliile locale şi judeţene în acest sens? Câţi bani au accesat pe Măsura... 231 parcă, sume care aveau această destinaţie? Nu mare lucru, de vreme ce încă ne trezim sub munţi de zăpadă! În mediul rural se construiesc terenuri de sport cu nocturnă, drumuri asfaltate în câmp sau păduri, parcuri în zone pline de verdeaţă de la mama natură, centre culturale unde nu se întâmplă nimic, poate doar o nuntă sau vreo înmormântare şi sedii de primării unde poţi întoarce TIR-ul. Nu zic, vor fi fiind şi astfel de obiective necesare. Dar până la ele gândesc că poate ar fi trebuit să ne protejăm localităţile, oamenii şi apoi să investim în realizarea obiectivelor de genul celor la care făceam referire. Şi poate s-ar putea face acest lucru mai gospodăreşte, fără acele studii de oportunitate, pre şi fezabilitate, ori proiecte de execuţie, tocătoare de bani, etape uneori mai scumpe decât investiţia în sine. Poate acestea ar trebui înfăptuite de către oamenii locului, din banii lor şi pentru ei. Oameni care, cu siguranţă se întreabă după atâtea rele pricinuite de viscol şi zăpadă: „facem sau nu perdele de protecţie?“

Maria Bogdan

perdele forestiere

Alte articole: