Traseiştii…
Stau uneori răsturnat în fotoliul meu privat şi contemplu o imagine nedefinită, poate inexistentă. Îmi trec prin minte o sumedenie de idei, oameni şi faptele lor, în fine, un amalgam de gânduri din care mai apoi nu înţeleg nimic. Încerc să-mi definesc o linie, dar constat că ea mă plasează undeva departe de ceea ce aş fi vrut să fie.
Cândva aveam modele pe care încercam să le urmăm. Scara de valori era cumva fixată. Acum? Acum spectacolul lumii
Învăţăceii bruxellezi
Convulsiile politice, îngrijit coafate cu cele sociale, au generat în mai multe rânduri, pe parcursul celor douăzeci şi şase de ani de democraţie, guverne tehnocrate. Să ne amintim: guvernul Stolojan în 1991, instalat după mineriade, se spune al lui Iliescu, apoi cel al lui Văcăroiu, devenit mai târziu înfocat susţinător al stângii politice. Nu după mult timp tehnocraţii lui Mugur Isărescu, cu ceva vreme în urmă cei ai lui Mihai Răzvan Ungureanu, guverne ajunse la Palatul Victoria după alte
Rosturile vremurilor…
De două decenii și jumătate sfârșitul de an nu înseamnă nimic altceva decât rememorarea evenimentelor din acel urât decembrie 1989. Nu este rău că marcăm momentele importante din viața neamului, la fel pe cele care ne reamintesc de obârșia noastră, de pildă prin perpetuarea frumoaselor obiceiuri desfășurate, cele mai multe dintre ele, cam tot în aceeași perioadă a anului. Numai că o parte din toate acestea, mai cu seamă cele care au încrețit frunțile românilor, sunt folosite mai degrabă
Lumea ca lume
De aproape un sfert de secol parcă mergem pe o creastă de munte de pe care mai gata să ne alunece ciubotele și să facem buf în fundul prăpastiei. Poate fi o chestiune de timp până să ajungem în această acrobatică situație în care urgența numărul unu ar fi nicicum să ne recităm testamentul, ci să aflăm mijloacele prin care am putea ajunge la drum drept. Așa că, în loc să ne mișune pe sub țeastă sfârșenia, ne-ar trebui mai multă vână pentru a putea trece ușor, măcar la un an odată peste orice
Mai multe articole …
Pagina 57 din 77