Prețul răbdării: o mie de miliarde...
De vreo două decenii şi jumătate surprizele curg precum apele în cascada Niagara. Nu apuci să te obişnuieşti cu unele că vin alte câteva, mai toate dintre cele care te răvăşesc într-atât încât nu ştii încotro s-o iei, de care treabă să te-apuci, sau dacă mai merită vreun efort pentru ceea ce ţi-ai propus cândva să faci.
Este atmosfera pe care o trăiesc mulţi români ce se simt părăsiţi, furaţi, lăsaţi fără ce-au moştenit de la străbuni
Cina-i gata, cine dă banchetul?
Lumea pare a nu mai fi la locul ei, vremurile s-au schimbat, iar timpul parcă s-a concentrat. Nici nu vine bine vara că celelalte anotimpuri o şi iau la întrecere.
O fi asta doar imaginea a ceea ce suntem şi a comportamentului nostru balcanic prin care ne dorim mereu mai mult, chiar fără o motivaţie existenţială? Poate. Numai că asta nu face nicidecum să creştem moral şi spiritual, nici măcar economic. Fiindcă ce putem câştiga astăzi după o goană nebună de zile, luni sau ani
Vraja despărţirii
Lumea fierbe, iar pe unde n-a ajuns la acest punct, nu e prea departe de a da în clocot.
Cam astfel stau lucrurile în viziunea scepticilor vremii care văd aproape deznodământul unei proaste guvernări europene şi internaţionale care ignoră aspiraţiile populaţiilor multor ţări. Cum şi ce va fi, vom vedea.
În ceea ce mă priveşte, oricât aş vrea să mă rezum la ţinuturile noastre mioritice, nu pot să nu ancorez mai toată starea naţiunii la… bulversarea
La gura sobei
A venit toamna, ba chiar ne apropiem de sfârşitul ei, frigul începe să se înteţească, iarna bate la uşă. La ce te poţi gândi întâi acum decât la ce poţi face să te protejezi într-o lume tot mai bântuită de „o mie“ de agenţi patogeni mai gata să se grefeze pe organismele noastre tot mai sensibile. O sensibilitate „creată“ de maldărul de medicamente pe care, în inconştienţa noastră, le ingerăm aproape zilnic. Şi
Mai multe articole …
Pagina 52 din 77