Propaganda, rădăcina minciunii
Îmi amintesc de cuponiadele de după anii '90, promisiunile… hrană pentru „înţelepţii“ vremii care-şi vedeau visurile împlinite, „pomenile“ electorale, programele altora croite pentru români, apoi subvenţii şi programe europene, toate menite a renunţa la un mod de viaţă specific românesc şi a adopta un altul pe placul europenilor. De fapt, pe placul celor care ne-au vrut doar consumatori, fără o industrie şi agricultură proprie
Colonie sugrumată…
Oricum am da-o, tot acolo ajungem. Ne sfădim, ne arătăm cu degetul, dar lucrurile sunt cum nu se poate mai clare. Am devenit o ţară în care, graţie ilustrelor capete luminate din politica românească postdecembristă, domină ignoranţa, incultura, dezordinea şi hoţia. Stări de lucruri valorificate din plin de cei care… ne-au sugerat un astfel de parcurs: GLOBALIŞTII. Adică cei care, de fapt, şi-au propus să domine lumea economic. Dar, mai întâi, bucată cu
PUŢIN ŞI MEREU
Vă amintiţi? Într-unul din numerele acestei reviste, exact pe acest spaţiu, scriam cu ceva vreme în urmă despre relaţia care ar trebui să existe între organele de control fiscal şi contribuabili.
Spuneam atunci, printre altele, referindu-mă la priorităţile noului Cabinet, cât de important este să susţii economia inclusiv prin măsuri de relaxare fiscală, pentru care s-ar impune modificarea legislaţiei privind activitatea Ministerului Finanţelor şi a instituţiilor din
Satul românesc, la București
Dezvoltare durabilă, proiecte, programe, dezbateri pe astfel de teme abundă mai peste tot, dar mai ales în peisajul rural românesc, spaţiu pe care ni-l dorim modernizat spre propăşirea lui economică, socială şi culturală. Spuse de la tribună, mediate pe mai toate canalele, abil sincronizate cu potenţa intelectuală capabilă să înţeleagă fenomenele, toate acestea sună cum nu se poate mai frumos.
Realitatea însă, cea trăită de aproape jumătate din populaţia ţării în
Mai multe articole …
Pagina 50 din 77