Scris de Lumea Satului în 13 Octombrie 2025. Publicat în Agrotehnica.

Tocați resturile vegetale la porumb și veți reduce populația de Ostrinia nubilallis

Din păcate și în acest an s-a repetat situația din anul precedent. În multe zone ale țării porumbul suferă din cauza secetei și în multe zone plantele deja sunt aproape uscate. Ploile venite în ultimele zile nu au mai putut face minuni, porumbul era deja uscat. Și din păcate aceste ploi nu au căzut la fel în toate zonele. Este din ce în ce mai clar că în actualele condiții meteo, porumbul neirigat este o loterie.

Pe de altă parte dăunătorii acestei culturi suferă mai puțin. De ce? Sunt mai adaptabili și sunt polifagi. Ce se întâmplă cu sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilallis)? Dacă, în momentul eclozării, nu era așa de cald, atunci mortalitatea larvelor, aflate în primul stadiu de dezvoltare, a fost mai scăzută, ceea ce înseamnă mai multe larve care au pătruns în tulpini. Ce se întâmplă dacă plantele de porumb s-au uscat prematur din cauza secetei?

Au murit și larvele de O. nubilallis aflate în tulpini? Depinde, dacă acestea au apucat să se hrănească și să ajungă la completa dezvoltare, atunci faptul că plantele de porumb s-au uscat nu prea le afectează. Situația din țară este următoarea. O parte din fermieri vor toca porumbul și îl vor da în hrana animalelor. Dar mulți fermieri nu au și zootehnice. Prin urmare vor lăsa plantele pe câmp, așa uscate cum sunt, chiar dacă recolta va fi zero.

O parte dintre ei vor prelucra, poate minimum, sola cultivată cu porumb și vor semăna grâu sau altă cultură de toamnă (rapiță chiar mazăre). Cocenii de porumb vor fi acolo, netocați. Am văzut multe poze pe net cu sole cu cereale, semănate după porumb. Rațiunea este simplă, scădem cât putem cheltuielile și sperăm că producțiile de la anul să mai acopere gaura financiară (dacă prețurile de valorificare sunt cele cinstite).

Dar este o soluție pe termen scurt. Pe termen mediu și lung, putem contribui la creșterea populațiilor de sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilallis). Spre deosebire de alți dăunători care iernează în sol, la diferite adâncimi, sfredelitorul iernează în cocenii de porumb sau resturi vegetale. În situația în care resturile vegetale se tocau și se efectua sistemul clasic de lucrări al solului se considera că mai mult de 90% din larvele de Ostrinia nubilallis erau distruse.

De asemenea iernile grele contribuiau și ele, într-o anumită măsură la reducerea populațiilor (deși cercetări mai recente au scos în evidență faptul că larvele pot rezista și la -20ºC). Ei bine, în prezent, din ce în ce mai mulți fermieri practică sistemul de lucrări minime al solului, unii sunt tentați să treacă și la no-till în timp ce iernile adevărate sunt mai mult prezente în amintirile noastre.

Drept consecință în primăvară, rezerva biologică de sfredelitorul porumbului este mai mare ceea ce se vede și în teren vara sau toamna devreme, când ne putem trezi cu un număr mare de tulpini frânte. Iar dacă acestea se rup de la bază putem avea pierderi mai mari de producție. Nu mai spun de faptul că atacul larvelor poate avea loc și la știuleți, caz în care pot să apară și ciuperci patogene „la pachet” cu micotoxinele.

Prin urmare nu este de glumă cu acest dăunător, ar trebui să îl luăm în serios, în caz contrar, pe termen lung, pagubele de producție ar putea crește. Știți foarte bine că este o provocare să apreciați (dar nu imposibil) cel mai optim moment de aplicare a unui tratament chimic în vegetație, că fereastra de aplicare a acestui tratament este una scurtă, că dacă se ratează momentul și larvele au pătruns în tulpină nu prea mai avem ce să le facem. În acest din urmă caz plantele mai pot lupta cu larvele, mai ales cele care au un conținut mai mare de DIMBOA.

Care ar fi soluția pentru ca în primăvara următoare să avem o populație mai scăzută a acestui dăunător ? Există una, care este la îndemâna noastră și anume tocarea resturilor vegetale de la cultura premergătoare de porumb.

Nu priviți acest lucru ca o cheltuială suplimentară ci ca pe o investiție în viitor. Protecția plantelor de porumb împotriva atacului larvelor sfredelitorului nu se face doar în vegetație ci și prin acțiuni preventive. Iar cea mai la îndemână este tocarea resturilor vegetale. Dar mai este o condiție, toți dintr-o anumită zonă ar trebui să procedeze la fel. Fiindcă dacă numai un singur fermieri toacă resturile și marea majoritate a celorlalți nu o fac, atunci efectul este zero.

Sigur că acest lucru poate să însemne o cheltuială în plus, dar cred că ar trebui privită ca pe o investiție în viitor. Măsurile preventive, aplicate consecvent, de către toți fermierii dintr-o anumită zonă înseamnă șansa ca să se facă mai puține tratamente chimice în vara anului următor.Mai ales că și acestea sunt costisitoare, mai ales că în perioada în care trebuie combătut acest dăunător, plantele deja sunt înalte (dacă regimul precipitațiilor este unul corespunzător) ceea ce înseamnă că avem nevoie de o mașină autopropulsată cu gardă mare la sol.

Sigur că acum au apărut și dronele agricole cu care se pot face tratamente în vegetație, dar acestea încă sunt costisitoare.

În unele cazuri, metodele preventive, acolo unde le putem aplica, sunt mai ieftine decât cele curative. Dar acestea nu sunt un panaceu universal și nu pot înlocui combaterea clasică, dar pot ține populația dăunătorilor sub control. La fel ca și în cazul nostru.

Tulpinile de la cultura premergătoare porumbului sunt o căsuță foarte bună pentru larvele sfredelitorului. Prin urmare trebuie să încercăm să nu oferim condițiile acestui dăunător pentru iernare.

Mai trebuie menționat faptul că și populațiile celorlalte specii dăunătoare la porumb sunt în creștere. În ultimii ani porumbul se află sunt presiune „entomologică”. Este foarte posibil ca în următorii ani să vedem atacuri din ce în ce mai mari. Totul este în strânsă legătură cu încălzirea globală.

Explicații foto

Foto 1 – Plante atacate de larvele sfredelitorului porumbului, cu tulpina frântă de la bază