De ce riscă porumbul să devină un pariu pierdut

Ultimii 5 ani au fost dificili pentru agricultura românească, mulți fermieri mici s-au aflat în imposibilitatea de a-și susține afacerile, iar producțiile au fost afectate de prezența secetei și a arșiței. Pentru a afla care situația în fermele românești în acest moment, cu ce probleme se confruntă agricultorii și ce soluții se impun, am stat de vorbă cu doamna Cristina Cionga, director executiv al Forumului APPR.

Reporter: În ultimii ani fermierii au avut numeroase probleme, producții scăzute, în primăvară înghețuri târzii și multe alte provocări. Cum se vede acum situația agriculturii românești?

Cristina Cionga: Înghețurile târzii au fost încă un semnal de alarmă, dacă mai era nevoie, asupra faptului că avem nevoie de soluții sustenabile pentru fermierii români. Noi, toate organizațiile de fermieri din România, le-am cerut sistematic încă din 2020, adică am pledat pentru crearea de instrumente pentru gestionarea riscurilor în agricultură.

În acest moment avem o măsură care subvenționează prima de asigurare, dar oare este suficient pentru probleme uriașe cu care s-au confruntat fermierii începând cu 2020?

Rep.: Și în acest caz care ar fi propunerile? Concret, ce ar trebuie făcut?

C.C.: Avem asigurări, dar care nu acoperă toate nevoile, sunt puține produse care să asigure seceta sau înghețul târziu, de exemplu. Mai avem fosta Submăsură 17.1, prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor din PNDR, însă nici aceasta nu este suficientă pentru că s-ar impune regândirea ei prin includerea asigurărilor parametrice.

Așadar, un mix între asigurările clasice și cele parametrice, așa cum și permite regulamentul european, ar fi soluția în acest moment. Este nevoie de un altfel de tip de abordare, una structurală, sistemică, care să vină ca un fel de plasă de siguranță pentru fermieri și să le permită măcar să reia activitatea în noul ciclu de producție și să nu fie nevoiți să pună lacătul pe ușa fermei din cauza secetei.

Veți spune că am avut despăgubiri an de an, este adevărat și suntem conștienți că au însemnat un efort foarte mare pentru statul român, dar nu sunt suficiente. Soluții există, sunt practicate și în alte state, nu trebuie să reinventăm nimic, ci trebuie să fim capabili, noi ca stat, să atragem expertiza necesară.

Noi, ca reprezentați ai fermierilor, suntem dispuși să oferim toate informațiile necesare și să spunem care sunt nevoile noastre pentru ca un astfel de program de risc management să funcționeze.

Rep.: Semănatul de primăvară s-a încheiat, așadar am putea vorbi și despre evoluția culturilor semănate în ultimii ani, în contextul schimbărilor climatice. A crescut suprafața semănată în toamnă, în detrimentul culturilor de primăvară?

C.C.: Am văzut în acest an, din păcate, o reducere a suprafețelor semănate cu porumb. Știm, România este statul membru cu cea mai mare suprafață destinată pentru porumb boabe, dar care a început să scadă treptat, de la 2,6 milioane – 2,5 milioane ha acum cca un deceniu, la sub 2 milioane ha și este o pierdere importantă pentru fermierii români.

Uniunea Europeană importă anual între 15-20 de milioane tone de porumb, deci România are o piață puternică chiar în interiorul Uniunii Europene. Într-un an normal, noi putem exporta cam jumătate din ceea ce producem, cca 6-7 milioane de tone.

De obicei exportăm inclusiv în UE – peninsula Iberică, Grecia, Olanda și alte state. Însă există zone în care porumbul este un pariu pierdut, mă refer în zonele afectate de secetă și unde nu există irigații, aproape că nu mai poți miza pe porumb.

Rep.: În acest caz putem vorbi mai degrabă de creșterea suprafețelor semănate cu grâu și rapiță?

C.C.: România continuă să rămână un important producător de grâu, dacă ar fi să ne raportăm tot la suprafețe, iar în acest an au fost semănate cca 2,2 milioane ha toamna trecută.

În schimb se observă o creștere semnificativă a suprafeței semănate cu rapiță, de la 500.000 ha la 800.000 ha, pentru că rapița a avut un preț bun și condiții bune de dezvoltare în toamnă. Așadar există piață, există interes și prețuri bune, deci fermierii s-au simțit îndreptățiți să semene rapiță în detrimentul culturilor de primăvară.

Deci, porumbul nu cred că va depăși 2 milioane ha, iar la floarea-soarelui, o altă cultură atractivă pentru fermieri tot datorită prețurilor și a cererii, noi exportăm tot cam jumătate din producție, surprinzător către vecinii noștri Bulgaria și Ungaria, ne așteptăm la 1,2 – 1,3 milioane ha semănate.

Rep.: Revenind la porumb, știu că există ferme unde nu s-a recoltat efectiv nimic, în acest context există fermieri care au renunțat complet la porumb și s-au orientat către alte culturi de teamă să nu-și piardă afacerea?

C.C.: Da, sunt fermieri care nu au mai introdus deloc porumbul în asolamentul din fermă. Vorbim despre fermieri din Dobrogea și chiar fermieri din Moldova, acolo unde porumbul este o cultură importantă, de multe ori utilizat pentru consumul propriu în acele ferme mixte de mici dimensiuni, acolo unde este sursa principală pentru furajarea animalelor. Și mai este o problemă, a scăzut mult utilizarea seminței certificate, tocmai pentru că fermierii nu s-au simțit încurajați să investească în cultura porumbului.

Larissa DINU

REPORTAJ VIDEO