Feriți-vă culturile de primăvară de viermii sârmă (Agriotes spp.)

În ultimii ani s-a vorbit foarte mult despre rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis), numele acestui dăunător fiind pe buzele tuturor (fermieri, cercetători, jurnaliști agrarieni, autorități, etc). În afară de acest dăunător un alt grup de insecte, din categoria dăunătorilor de sol, care pot să pună probleme foarte mari fermierilor, sunt viermii sârmă (Agriotes spp.).

În țara noastră îi întâlnim peste tot, dar, până nu demult, cele mai favorabile zone pentru acești dăunători erau cele cu soluri mai umede, grele și cu pH acid (podzoluri, lăcoviști, luncile râurilor, etc). În zonele de maximă favorabilitate, dacă se înregistrau temperaturi mai scăzute și precipitații abundente, pagubele de recoltă produse de viermii sârmă pot să fie ridicate, în unele cazuri culturile pot fi compromise în totalitate.

În ultimii ani însă, viermii sârmă și-au făcut simțită prezența și în zone, considerate mai puțin atacate, cum ar fi sud-estul țării. Care este explicația? Absența tratamentului semințelor la porumb sau floarea soarelui cu substanțe active sistemice, precum și monocultura au avut drept rezultat înmulțirea viermilor sârmă și în zonele mai sus amintite.

Larvele, denumite popular „viermii sârmă” sunt cele care produc daune însemnate culturilor, în special la plantele prășitoare, dar și la cartofi, morcovi sau alte rădăcinoase. Atacul se poate produce la semințe, după semănat, caz în care larvele rod embrionul, pătrund în endosperm, lasând intact numai tegumentul. În acest caz, cultura prezintă vetre de atac, sub forma unor goluri, mai mici sau mai mari.

Pentru a pune corect diagnosticul, acolo unde există goluri de cultură (plante nerăsărite) cu o săpăligă se sapă până la adâncimea de însămânțare, după care se examinează semințele găsite, pentru a constata prezența sau absența atacului.

Ulterior, larvele atacă boabele în curs de germinare, pe care le distrug. Într-o fază mai avansată de vegetație, viermii sârmă pot ataca plăntuțele răsărite, în zona coletului sau în zona de ramificare a rădăcinuțelor.

Ca simptome exterioare de atac, la început frunzele plantelor atacate se îngălbenesc, apoi întreaga plantă se usucă, începând de la vârf. Atacul se poate manifesta și când plantele de cultură se află într-o fază mai avansată de vegetație. În acest caz acestea nu sunt distruse, dar sunt întârziate în vegetație, fiind cu o talie mai mică decât plantele normale.

Spre deosebire de alte specii de insecte dăunătoare plantelor de cultură, care au una sau mai multe generații într-un an, viermii sârmă prezintă o generație la 4-5 ani. Iernează în sol ca larve aflate la diferite vârste sau ca adulți (în lojele pupale).

Întreaga perioadă de dezvoltare a larvelor are loc în sol. Pe parcursul dezvoltării lor, larvele execută migrații, atât pe verticală cât și pe orizontala solului.

Aceste mișcări ale larvelor sunt strâns legate de condițiile de temperatură și mai ales de umiditate a solului cât și de cantitatea de hrană existentă. Dacă este secetă, larvele coboară în sol, spre zone unde umezeala este mai mare. Din contră, dacă plouă, larvele se deplasează spre suprafața solului, unde se găsesc plantele agricole și/sau horticole.

O altă caracteristică a viermilor sârmă este polifagia accentuată a acestora. Larvele se hrănesc cu părțile aeriene ale plantelor din familii botanice diferite (cereale, plante care alcătuiesc pajistile, plantele tuberculifere, etc).

Dintre cereale, porumbul este cel mai atacat de viermii sârmă, mai ales când plantele se află în primele faze de vegetație. De asemenea, viermii sârmă produc pagube însemnate culturii florii soarelui.

Pentru reușita unei culturi de primăvară, amplasată în zonele de favorabilitate ale viermilor sârmă, trebuie să respectăm câteva metode de prevenire și combatere a atacului acestor dăunători.

Ca metode preventive, se recomandă evitarea cultivării plantelor prășitoare după cele neprășitoare. În practică, trebuie să recunoaștem, această metodă este greu de aplicat, având în vedere numărul restrâns de culturi din zilele noastre.

Se mai recomandă aplicarea îngrășămintelor în dozele recomandate pentru fiecare tip de sol în parte (sau în urma rezultatelor cartării agrochimice). Se mai recomandă aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile acide.

Din păcate, nu toți fermierii aplică o fertilizare ca la carte și nu mulți sunt cei care fac cartări agrochimice. Motivul este în primul rând cel financiar. În tehnologiile clasice se recomandă efectuarea arăturilor de vară sau de toamnă, pentru limitarea populațiilor acestui dăunător.

În prezent tot mai mulți fermieri au adoptat sistemul de lucrări minime a solului (minumum tillage) sau chiar sistemul no-tillage. Recomandarea privind includerea în asolament a unor plante mai puțin atacate de viermii sârmă, cum ar fi mazărea, fasolea, linte, bob, coriandru sau in nu prea pot fi puse în practică din cauza faptului că aceste culturi au devenit cvasi-inexistent în zilele noastre. Motivul principal? Absența unui piețe de valorificare pentru culturile de nișă.

Combaterea chimică prin efectuarea tratamentelor la sămânță este metoda prin care putm limita populațiile acestui dăunător și de asemenea protejăm tinerele plăntuțe de porumb și floarea-soarelui, aflate în primele faze de vegetație, împotriva atacului viermilor sârmă. Din păcate opțiunile chimice pentru combaterea acestui grup de dăunători sunt din ce în ce mai reduse.

Prin acest articol am încercat să scot în evidență încă o dată importanța viermilor sârmă și necesitatea aplicării tuturor metodelor de prevenire și combatere a lor, atât în zonele de maximă favorabilitate cât și în sud-estul țării, unde au început să își facă tot mai simțită prezența.

Viermi sârmă, atac la semințele de porumb

Viermi sârmă, atac la semințele de floarea soarelui

Plantă de porumb atacată de viermi sârmă, după ce aceasta a răsărit

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea