O fertilizare echilibrată ține viermii sârmă departe

În mod normal, larvele gândacilor pocnitori (Agriotes spp.), denumite în mod popular viermi sârmă, produc pagube importante atât culturilor de primăvară cât și celor de toamnă, în zonele cu soluri umede și grele, cu pH acid (zonele subcarpaților, zona de podiș, luncile râurilor, lunca Dunării etc).

Dar aceste specii de insecte sunt răspândite, practic, peste tot în țară, înclusiv în zona cu soluri fertile din sudul sau sud-estul țării. Diferența față de zonele favorabile, enumerate mai sus, o face nivelul populației și condițiile de favorabilitate (umiditate sol, pH, etc). Acesta este motivul pentru care cultivatorii de grâu sau orz din sudul sau sud-estul țării nu prea au avut probleme din cauza atacului viermilor sârmă în toamnă.

Mai mult, se temeau de larvele gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides), despre care am scris mai multe articole în edițiile precedente ale revistei Ferma. Însă, în ultimii ani larvele de Agriotes spp. au început să își facă simțită prezența și în zonele sudice sau sud-estice, la început în culturile de primăvară (porumb și floarea-soarelui), ulterior chiar în culturile de grâu sau orz, în perioada toamnei.

Care ar fi motivele pentru care populațiile viermilor sârmă au început să prospere și în aceste zone, considerate, cel puțin în teorie, mai puțin favorabile pentru aceste specii de insecte dăunătoare? În primul rând, limitarea opțiunilor de combatere chimică, prin retragerea substanțelor active din clasa neonicotinoidelor (cu acțiune sistemică), folosite la tratamentul semințelor. Fiind sistemice, substanțele active ofereau o protecție îndelungată plantelor.

În prezent, există substanțe active cu acțiune de contact și ingestie, care oferă o protecție foarte bună semințelor în curs de germinație, dar nefiind sistemice, nu protejează plantele după răsărire, când acestea se află în primele faze de vegetație.

Problema este că, din cauza prețurilor ridicate, mulți fermieri nu tratau sămânța cu un insecticid sau un insectofungicid, chiar înainte ca substanțele active din clasa neonicotinoidelor să fie interzise pentru a fi folosite pe teritoriul Uniunii Europene.

Însă nu doar absența tratamentului semințelor a fost singurul motiv care a dus la creșterea nivelului populațiilor viermilor sârmă. Monocultura (cultivarea grâului după grâu) sau cultivarea cerealelor după cereale (orz după grâu; grâu după orz) a contribuit din plin la creșterea rezervei biologice a dăunătorilor cerealelor. De asemenea, lipsa unei fertilizări echilibrate poate să aibă drept consecință creșterea, în timp, a pH-ului solului, fapt ce poate să favorizeze viermii sârmă!

În literatura de specialitate se menționează faptul că aplicarea îngrășămintelor în dozele și sortimentul recomandat de tehnologiile de cultură pot reduce, în timp, populația viermilor sârmă. Din păcate,încă nu sunt mulți fermieri care fac cartări agrochimice pentru a stabili dozele optime de îngrășăminte ce urmează a fi aplicate.

Referitor la fertilizare, fermierii au o mare durere, și anume explozia prețurilor. Și înainte de a se scumpi, îngrășămintele nu erau ieftine, dar acum, odată cu creșterea și mai mare a prețurilor, șansele ca majoritatea fermierilor să facă o fertilizare ca la carte sunt mici, mai ales că seceta a afectat, financiar, foarte multe ferme (unele au ajuns în pragul falimentului).

O altă măsură de limitare, în timp, a populației viermilor sârmă este efectuarea arăturilor adânci de vară sau de toamnă, imediat după recoltarea culturii premergătoare. În prezent, din ce în ce mai mulți fermieri folosesc sistemul de lucrări minime al solului („minimum tillage“). Nu în ultimul rând, schimbările climatice pot să favorizeze activitatea și înmulțirea multor specii de insecte dăunătoare, inclusiv viermii sârmă. De regulă, în sudul și sud-estul țării, toamnele sunt calde și secetoase (condiții nefavorabile viermilor sârmă). Dar nu tot timpul se întâmplă așa. Sunt toamne în care se pot înregistra cantități ridicate de precipiații, într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Și atunci, ce pot face fermierii în aceste condiții? În primul rând, o analiză serioasă a costurilor de producție și a veniturilor în vederea planificării structurii culturilor. După ce fermierii au făcut planul de bătaie, se urmează mai mulți pași. Pentru început, se recomandă efectuarea cartărilor agrochimice. De asemenea, mașinile de fertilizare, cu rată variabilă de aplicare, pot veni în ajutorul fermierilor.

O fertilizare echilibrată poate ține sub control, pe termen lung, populația viermilor sârmă, iar drept rezultat presiunea de infestare este una redusă. Dar, odată cu creșterea prețurilor inputurilor, fertilizarea ca la carte ar putea deveni inaccesibilă fermierilor mici și mijlocii, iar cei care au de câștigat, pe termen lung, sunt viermii sârmă. O altă recomandare ar fi cultivarea grâului sau orzului, după culturi mai puțin atacate de către viermii sârmă, cum ar fi mazăre, fasole, rapiță, muștar.

De asemenea, se recomandă evitarea monoculturii! Chiar dacă există un sortiment redus de substanțe active, se recomandă efectuarea tratamentului semințelor, pentru a oferi protecție semințelor, știut fiind faptul că viermii sârmă pot ataca boabele pe cale de germinare.

În concluzie, evitarea monoculturii, tratamentul semințelor și o fertilizare echilibrată, stabilită în urma efectuării cartării agrochimice pot ține departe viermii sârmă de cerealele abia răsărite, în toamnă, iar în timp rezerva biologică a acestor dăunători poate să fie ținută sub control.

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea

Foto 1 – Agriotes spp. - adult, prins în capcanele adezive

Foto 2 – Agriotes spp. - larve (denumire populară: viermi sârmă)

Foto 3 – Goluri în cultura de grâu, ca urmare a atacului viermilor sârmă (Agriotes spp.)