Românii, codași la reciclare și fruntași la returnat PET-uri

România n-a prea fost în topuri pe primele locuri, ba din contră, de multe ori era prima de coada clasamentului, mai ales atunci când se vorbea despre responsabilități civice. Reciclarea a fost ani la rândul un subiect sensibil, pentru că puțin peste 1% din materialele folosite provin din surse reutilizabile.

Nu prea colectăm selectiv, nu dăm viață nouă produselor, aruncăm prea ușor ceea ce nu ne trebuie, dar am învățat să returnăm PET-uri, doze și sticle, aici suntem campionii Uniunii Europene.

Codașii Europei

Conform ultimelor statistici publicate de Eurostat, media europeană a ratei de reciclare din materialele utilizate provenind din surse reciclate în 2024 este de aproximativ 12%. Vârfurile au fost atinse în Olanda (Țările de Jos) 32.7% și în Belgia și  22.7%, noi doar 1.3%, ultimii. Indicatorul, cunoscut sub denumirea de „rata de utilizare circulară a materialelor”, măsoară contribuția materialelor reciclate la utilizarea globală a materialelor.

Cu alte cuvinte, statistica ne spune că nu știm să reciclăm, nici să refolosim. Acesta nu este un subiect nou, mai mereu statisticile ne-au putut oferi drept exemplu negativ, suntem pe ultimul loc și în ceea ce privește reciclarea deșeurilor municipale și nu reușim nici măcar să ne apropiem de procentul stabilit de UE, dar măcar producem cele mai puține deșeuri pe cap de locuitor, cu cca. 200 kg mai puțin de cât indică media europeană. Acest lucru nu ne încălzește cu nimic, pentru că statul tot trebuie să plătească anual taxe pentru plasticul nereciclat.

Milioane de români încă nu colectează selectiv deșeurile, există numeroase localități în care nu a fost implementat un astfel de serviciu, iar în multe zone, reprezentanții societăților de salubrizare se plâng de faptul că și acolo unde există condiții, tomberoane speciale pentru fiecare categorie și coșuri de gunoi corespunzători în spațiile publice, nu se respectă acest lucru și populația nu colectează selectiv gunoiul.

Fruntașii Europei

Pare un paradox să folosim în aceeași frază, pentru același subiect, respectiv protecția mediului, aceste două cuvinte: codași și fruntași. Am putea spune că ține de educație pentru a deveni fruntași, dar tot statistica pare să ne arate altceva.

Odată cu implementarea programului SGR (sistemul de garanție-returnare), am reușit să ne mobilizăm. Cum și de ce? Pentru cei 50 de bani/recipient obligați să-i plătim la achiziția produselor, ceea ce se traduce prin recuperarea lor prin returnarea ambalajelor.

Aici am ajuns campioni, iar în luna decembrie a vuit presa internațională, bineînțeles că și cea națională, de faptul că am reușit să ajungem la o rată de returnare de peste 90%.

“În vreme ce o mare parte din Europa face eforturi să se apropie măcar de valori de 70% ale ratei de reciclare pentru recipientele de băuturi, România a lansat cea mai vastă schemă de returnare a ambalajelor, reușind o rată fabuloasă, greu de atins, de 94%.

Da, ați citit bine. NOUĂZECI ȘI PATRU LA SUTĂ. Această țară din estul Europei tocmai a devenit campioana bombă de mediu la care nimeni nu se aștepta, iar secretul ei este uimitor de simplu”, acest paragraf reiese din postarea publicației GoodNewsdaily, preluat ulterior masiv mai ales pe rețelele de socializare, unde comentariile nu au încetat să apară. Și acestea sunt la extreme, de la laudă la compasiune.

De la cei care ne laudă pentru faptul că în sfârșit facem ceva, adică returnăm PET-uri, doze și sticle pentru a nu mai avea spațiile publice, cum ar fi parcurile și coșurile de gunoi din zonele aglomerate pline de sticle, la cei care remarcă faptul că din sărăcie se întâmplă acest lucru, adică doar pentru faptul că plătim în plus ne mobilizăm să recuperăm banii, nu neapărat să reciclăm pentru a face bine. Nu greșesc nici unii, nici ceilalți. Însă este un pas făcut pentru tot ceea ce înseamnă protecția mediului și conștientizarea importanței reciclării.

casetă

Bilanțurile programului sunt îmbucurătoare, doar în primele opt luni ale anului trecut au fost returnate mai multe ambalaje decât tot anul 2024, deci se poate. Atunci n-ar fi mai indicat să ne informăm cum putem face mai mult bine mediului înconjurător, n-ar fi mai potrivit ca fiecare dintre noi, în comunitatea sa, să aibă mai multe acțiuni ce pot fi demne de urmat? N-ar fi bine să scăpăm măcar pe acest segment de coada clasamentului?

Larissa DINU