Industria textilă - grad ridicat de poluare, nivel infim de reciclare

Societatea actuală este o imensă mașinărie de consum. În anumite sectoare producem mai mult decât este necesar, folosim mai puțin decât am crezut inițial că avem nevoie și generăm tone întregi de deșeuri care otrăvesc planeta. Industria textilă și de îmbrăcăminte s-a dezvoltat incredibil de mult pe baza unui apetit nesaturat pentru haine. Din nefericire, proverbul „obrazul fin cu cheltuială se ține“ se aplică cu prisosință în cazul acesta pentru că plata pentru „cochetăria“ de care civilizația modernă vrea să dea dovadă este incomensurabilă. Industria despre care vorbim este una dintre cele mai poluatoare și are un impact negativ asupra mediului între 2% și 10%. Potrivit unui raport realizat în 2019 de către Parlamentul European, textilele sunt pe locul 4 în topul produselor cu cea mai mare presiune în privința utilizării materiilor prime principale și a apei și pe locul cinci în privința emisiilor de gaze cu efect de seră.

Mai multe haine, prețuri mai mici, calitate inferioară

La nivelul Uniunii Europene, cantitatea de haine cumpărate pe persoană a crescut cu 40% în doar câteva decenii. Acest lucru a fost determinat de scăderea prețurilor și de rapiditatea de livrare către consumatori. Aproximativ 5% din cheltuielile familiilor din UE au ca scop achiziționarea de îmbrăcăminte și încălțăminte. Cca 80% din banii folosiți în această direcție sunt cheltuiți pe haine și 20% pe încălțăminte. S-a estimat că în 2015 cetățenii UE au cumpărat 6,4 milioane de tone de îmbrăcăminte nouă (cca 12.66 kg de persoană). Potrivit aceluiași raport se estimează că între 1996 și 2012 cantitatea de haine cumpărate de persoană în UE a crescut cu 40%. În același timp, mai mult de 30% din hainele din dulapurile europene nu au fost folosite mai mult de un an. Odată aruncate, peste jumătate din articolele de îmbrăcăminte nu sunt reciclate, ci ajung în deșeurile menajere mixte și ulterior sunt trimise la incineratoare sau depozite de deșeuri. Conform aceluiași raport, între 1996 și 2012 prețul îmbrăcămintei a crescut cu 3%, dar prețurile de consum în general au crescut cu aproximativ 60%. Aceasta înseamnă că prețul îmbrăcămintei a scăzut de fapt cu 36%. În același timp, ponderea îmbrăcămintei în consumul casnic a rămas în mare parte aceeași: a fost de 5% în 1995 și de 4% în 2017. Un alt aspect care condiționează această stare de fapt este dezvoltarea rapidă a industriei modei. Lanțurile multinaționale de retail se bazează pe producția de masă folosind de obicei materiale de calitate inferioară, prețuri mici și volume mari de vânzări.

UE, al doilea cel mai mare exportator după China

Potrivit Euratex, în 2017 industria textilelor și a confecțiilor din UE a avut o cifră de afaceri de 181 miliarde de euro, pe piață activau 176.400 companii (în principal IMM-uri), iar numărul de angajați ai sectorului era de peste 1,7 milioane oameni. Declinul producției europene de textile a fost determinat de cotele textile impuse de Organizația Mondială a Comerțului, începând cu anul 1990 și încheiate în 2005. Între 1998 și 2009, sectorul a pierdut aproximativ jumătate din lucrătorii săi și cifra de afaceri a scăzut cu 28%. După liberalizarea comerțului cu textile, ponderea importurilor de îmbrăcăminte la nivel european a crescut de la 33% în 2004 la 87% în 2012. Astăzi, industria de textile și îmbrăcăminte are cele mai multe produse pe piața internă a UE fabricate în afara Uniunii, adesea în țări cu standarde de muncă și de mediu mai scăzute. Potrivit Comisiei Europene, în 2015 principalii exportatori către UE au fost China, Bangladesh, Turcia, India, Cambodgia și Vietnam. Cu toate acestea, conform Euratex, industria textilă și de îmbrăcăminte din UE a exportat produse în valoare de 48 miliarde euro în 2017. Astfel Uniunea Europeană a devenit al doilea cel mai mare exportator din lume (o mare parte este exportată în special către țările din Asia de Est sau Africa), după China. În 2015 UE a importat textile produse în valoare de 112 miliarde euro din țări terțe.

Producția de materii prime, transformarea acestora în fibre, realizarea țesăturilor și vopsirea lor necesită cantități enorme de apă și substanțe chimice, inclusiv pesticide pentru cultivarea materiilor prime, cum ar fi bumbacul. Vorbim practic despre o amprentă ecologică mare datorită apei, energiei și substanțelor chimice utilizate la spălare, uscare și călcare, precum și la microplasticele aruncate în mediu.

Doar 1% din hainele vechi sunt reciclate

Raportul Parlamentului European arată că doar 15%-20% din textilele nefolosite au fost colectate pentru reutilizare sau reciclare în 2005. Se estimează că 11% din îmbrăcămintea uzată și textilele de uz casnic au fost colectate în Italia în 2015 și mai mult de 70% în Germania în anul 2011. Nu este totuși clar ce proporție din hainele colectate este reutilizabilă, dar există date potrivit cărora doar 1% sunt reciclate în haine noi. Pentru a echilibra cumva balanța au fost propuse diferite modalități de abordare a acestor probleme, inclusiv dezvoltarea de noi modele de afaceri cum ar fi închirierea de îmbrăcăminte sau proiectarea produselor într-un mod care să faciliteze reutilizarea și reciclarea (mod circular). O altă soluție presupune cumpărarea a mai puține haine și de calitate mai bună (mod lent) ) și, în general, orientarea consumatorilor către alegerea unor opțiuni mai durabile. Odată colectate, hainele pot fi fie refolosite ca haine de mâna a doua, fie reciclate, dar în prezent ambele alternative sunt mai degrabă la nivel de teorie decât de practică.

(D.Z.)