Putem să reciclăm mai mult... dar nu o facem încă

„Pădurile sunt mai mult decât o colecție de copaci, sunt ecosisteme integrate și cămin pentru cele mai diverse specii de plante și animale de pe Pământ. Copacii sunt, de asemenea, actori majori în ciclurile de carbon și de apă care fac viața posibilă. Atunci când pădurile sunt pierdute sau degradate, distrugerea lor declanșează o serie de schimbări care afectează viața atât la nivel local, cât și în întreaga lume.“ – World Wide Fund for Nature

Trăim într-o lume în care consumerismul este o modă. Se mizează din plin pe politici de marketing orchestrate astfel încât să se inoculeze ideea că avem nevoie de mai mult. Rezultatul final este că oferta nu mai este dictată de cerere, ci dimpotrivă, consumatorul final achiziționează tot ce i se pune la dispoziție, uneori fără raționament. De aici încep risipa și mai apoi poluarea planetei. Există în momentul de față statistici care spun că putem recicla 75% din deșeuri. Dar încă nu facem acest lucru. De fapt, reciclăm doar 30%.

Există vreo justificare pentru această situație? Lipsa de informare cu privire la pericolul real pe care îl reprezintă poluarea, „sufocarea“ pieței cu tot felul de produse care creează imaginea unei abundențe – și, dacă avem abundență, atunci de ce să refolosim – interesele financiare care primează asupra oricăror alte reguli, ignoranța și superficialitatea.

Trăim într-o lume care a uitat că în secolul trecut până și oasele erau folosite pentru a obține nasturi sau gelatină. Cu ce ne ajută această lipsă a memoriei?

De ce să iubim copacii? V-ați pus vreodată această întrebare? Cel mai la îndemână răspuns este și cel mai important. Pentru că ne țin în viață. Prin studiile în centrul cărora s-au aflat arborii, oamenii de știință au descoperit că un copac poate filtra din aer 30 kg de poluanți în fiecare an. Din nefericire, se pare că această descoperire nu este un garant absolut al vieții copacilor.

Potrivit Institutului Worldwatch, 1/3 dintre copa­cii tăiaţi ajung hârtie (cca 41% din totalul gunoiului menajer este reprezentat de hârtie), iar o tonă este obținută din aproximativ 3 tone de lemn.

Datele statistice arată că cel mai mare consum de hârtie este înregistrat în Statele Unite ale Americii, unde, în medie, se consumă anual 300 kg (care se obțin din 50.0000 de copaci pe săptămână) pe cap de locuitor. În mod paradoxal, americanii nu se gândesc să recicleze hârtia, pentru că se pare că doar 10% din publicațiile americane ajung în fabricile de reciclare. Restul de 90% ajunge la pubelă. Pe locul doi în topul țărilor cu cel mai mare consum de hârtie este Japonia, unde un locuitor folosește aproximativ 250 kg de hârtie anual. Cifrele sunt cu mult peste datele Institutului Worldwatch, care susține că 40 kg de hârtie anual pe cap de locuitor sunt suficiente. În plus, industria prelucrării hârtiei înregistrează cel mai mare consum de apă.

Dacă vom recicla o tonă de hârtie vom putea salva 17 copaci maturi, aproximativ 21.000 de litri de apă, un spațiu de 3 metri cubi la groapa de gunoi, 2 barili de petrol și 4.000 de kw/h energie electrică (o fabrică va consuma cu 40% mai puțină energie pentru a recicla hârtia decât pentru a o produce). În plus, în procesul de reciclare se folosesc mai puține chimicale.

Potrivit World Wide Fund for Nature, 31% din planeta noastră este acoperită de păduri care reprezintă căminul pentru cele mai multe dintre speciile de animale aflate pe cale de dispariție. Dar nu numai animalele au nevoie de păduri, pentru că statisticile arată că 1,6 miliarde de oameni se bazează pe existența lor. În momentul de față, la nivel mondial îngrijorarea cea mai mare o constituie dispariția pădurilor tropicale care adăpostesc mare parte din biodiversitatea mondială. Datele statistice arată că în ultima jumătate de deceniu în Amazon pădurile tropicale au fost defrișate în proporție de 17%. Motivul acestor defrișări masive a fost descoperirea petrolului și aurului. Pe site-ul instituției se arată „că pădurile tropicale dețin mai mult de 210 gigatoni de carbon, iar defrișările reprezintă aproximativ 15% din emisiile de gaze cu efect de seră. Acestea contribuie la creșterea temperaturilor, la schimbările de vreme, precum și la creșterea frec­venței fenomenelor meteorologice extreme. De exemplu, în Sumatra pădurile tropicale din turbăriile profunde sunt curățate, drenate și transformate în plantații de celuloză, contribuind la emisiile ridicate de gaze cu efect de seră din Indonezia. Schimbările climatice pot afecta creaturile din pădure prin modificarea habitatelor lor și scăderea disponibilității alimentelor și a apei. Unii se vor putea adapta trecând la înălțimi sau latitudini mai mari, dar pot apărea pierderi de specii.“ Și dacă nu ne interesează ce se va întâmpla cu animalele, poate ne interesează totuși ce se va întâmpla cu omenirea. Vom putea supraviețui oare fără păduri?

Laura ZMARANDA