Apicultura, la limita falimentului

Răzvan Coman – „Autoritățile nu intenționează să facă nimic“

După luni de secetă severă, ploile au apărut chiar în timpul desfășurării ediției de toamnă a Târgului Mierii din București. În perioada 13-15 septembrie, în curtea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură s-au adunat apicultori din toată țara. Au venit cu produse apicole, obținute cu eforturi deosebite, cu costuri ridicate și cu speranța că la târg vor avea suficienți cumpărători.

„Anul acesta a fost unul destul de greu“

Mai puțini decât altădată, cei prezenți la târg ne-au vorbit despre anul apicol 2024, despre problemele lor și despre cum se simt într-un peisaj agricol în care apicultura este la marginea preocupărilor.

„Anul acesta a fost unul destul de greu pentru apicultori și mult mai greu pentru albine. Anul apicol începe din toamna anului precedent. Toată lumea a văzut situația culturilor de rapiță care au fost calamitate. În primăvară, în afară de ceva pomi fructiferi, care și ei au avut de suferit din cauza condițiilor meteo precare, frig și ploi, nu au fost alte culesuri. A urmat apoi salcâmul, dar în marea majoritate a țării au fost condiții neprielnice, în afară de câteva zone în estul României, dar și acolo doar în câteva microzone, așa că nu s-au obținut producții semnificative. La tei la fel, s-au obținut ceva producții doar în estul țării, iar la floarea-soarelui știm toți că această cultură a fost lipsită de ploaie. Doar în sistemul irigat floarea-soarelui a fost bine, în rest seceta a distrus cultura. Dacă în agricultură mai speri că după două săptămâni de secteă mai vin ploile, în apicultură, dacă a trecut săptămâna cu înfloritul, practic apicultorul trebuie să se apuce să hrănească familiile de albine, altfel mor de foame“, ne-a declarat Răzvan Coman, reprezentant ACA România.

„Importăm miere sub prețul de producție“

În perspectiva Asociației Crescătorilor de Albine din România sunt câteva măsuri urgente care ar trebui implementate pentru sprijinirea sectorului. Spre exemplu, evaluarea stării familiilor de albine și acordarea unui sprijin pentru asigurarea rezervelor de hrană de la iarnă fără de care familiile de albine vor sucomba. Un ajutor de minimis ar fi binevenit, cu toate că ar asigura doar parțial nevoile reale dintr-o stupină. Cu banii acordați se acoperă doar parțial suma necesară pentru achiziționarea zahărului. În ceea ce privește piața mierii, spune Răzvan Coman, trebuie neapărat intervenit pentru că, dacă vor continua condițiile ultimilor ani, apicultura va sucomba.

„Autoritățile române nu intenționează să facă nimic, nu este nimic cert. A fost înființată o asociație la nivel european și primul obiectiv pe care trebuie să îl bifeze aceasta este să rezolve problema mierii care se importă la un preț mult mai mic decât prețul de producție și vorbim aici de România, Bulgaria, Ungaria care  au cele mai mici costuri de producție din Uniunea Europeană. Mai este o inițiativă antidumping pentru mierea din China, inițiată de Ungaria, dar și aceasta se lovește de politic. Când vorbim de politică este greu pentru că trebuie să îi faci pe reprezentanții acesteia să înțeleagă și apoi ei să deslușească ițele legislației. A fost acordat un ajutor pe condițiile create de importul de miere din Ucraina, dar destul de slăbuț“, a mai declarat Răzvan Coman.

„Este o luptă cu falsurile“

Într-o retrospectivă a anului apicol 2024, aproape toți apicultorii spun că sectorul a avut mult de suferit din cauza secetei. Unele dintre culesuri au fost compromise aproape total, iar asta i-a determinat pe apicultori să intervină în stupină cu hrăniri suplimentare. Evident, asta a însemnat un efort financiar important. Temperaturile ridicate, de asemenea, au avut efecte directe asupra familiilor de albine, în sensul că a existat riscul supraîncălzirii stupilor, albinele au fost mai stresate, iar comportamentul lor a devenit mai agresiv. Albinele și apicultorii deopotrivă au făcut eforturi anul acesta pentru a-și duce la bun sfârșit misiunea. În pofida eforturilor făcute de apicultori pentru a aduce pe piață produse inovative, sănătoase, situația nu este deloc bună. Doar prin forțe proprii este greu să reziști pe piață. Așadar, după ani întregi de experiență, foarte mulți apicultori au ajuns la concluzia că sectorul este în cădere liberă.

„Situația aceasta are un impact negativ și în dinamica târgurilor apicole. De la o ediție la alta sunt din ce în ce mai puțini expozanți. Pentru că aceștia vin din toate zonele țării și au cheltuieli de deplasare și cazare. Este un efort în plus și, de fapt, și puterea de cumpărare a clienților a scăzut. Anul acesta, spre exemplu, au venit 45 de apicultori, în condițiile în care aici se pot asigura 90 de standuri. În anii precedenți acestea se ocupau aproape 100%.

„50% din mierea importată de către Uniunea Europeană este adulterată“

Protejarea pieței interne de importurile de miere din țările extracomunitare ar trebui să fie o prioritate, spun la unison apicultorii și reprezentanții lor. Cu toate acestea, de ani buni, în pofida semnalelor de alarmă ale celor din sector, România permite ca pe piața sa să ajungă miere comercializată la prețuri sub costurile de producție ale apicultorilor români. Este o luptă cu falsurile, spun apicultorii, iar măsurile întârzie să apară.

„Imaginați-vă că din Ucraina vine miere polifloră la prețul de 7 lei, adusă la ușa celui care procesează în Uniunea Europeană, iar din China vine la un preț și mai mic. Nu poți să concurezi cu 7 lei, când tu o produci cu 8 lei. Toată lumea merge în hipermarket și vede acolo tot felul de sortimente de miere ieftină, dar nimeni nu citește eticheta ca să știe că este miere din UE și non-UE. Cu toate că după ani întregi Uniunea Europeană a reglementat în sfârșit adăugarea pe etichetă a țării de origine și a procentului, nu toți s-au conformat acestui lucru și în afară de asta scrisul trebuie să fie și lizibil, iar consumatorul să știe atunci când ia borcanul de unde provine mierea. Testele făcute arată că 50% din mierea care intră în Uniunea Europeană este miere adulterată. Adică miere falsă. Analizele de laborator spun asta. România importa, spre exemplu, în anii precedenți, între 4.000 și 6.000 de tone de miere anual, iar la nivelul Uniunii Europene importurile erau de 200.000 de tone. În mod normal, producția internă de miere a României ar trebui să fie de 25.000 de tone. Există totuși o practică greșită, și anume aceea de a declara în datele oficiale că producția aceasta de miere este obținută în fiecare an, chiar și în cei în care culturile au fost calamitate. Nu știu cum se fac datele acestea statistice, dar dacă se fac după ureche nu este în regulă.“

Până la ediția următoare a târgului de miere, apicultorii nu au decât speranța că mesajele lor vor ajunge acolo unde trebuie, că vor fi auzite și nu doar atât. Albina românească are nevoie de protecție și asta implică conștientizare din partea autorităților și apoi măsuri care să sprijine apicultorul român. În rest, se ocupă el de toate.

• „Nici autoritățile române și nici cele de la Comisia Europeană nu au urechi să audă ce se întâmplă cu apicultura“.
• „Mulți dintre apicultori nu au mai plecat în pastoral din cauza costurilor mari de producție. Este posibil ca acestea să fi crescut cu peste 50%. Cheltuielile sunt destul de mari și în contextul acesta, vorbim de mai bine de doi ani deja. În plus, apicultorilor români le este tot mai greu și din cauza prețului de valorificare a mierii sub prețul de producție. Mulți deja renunță sau își micșorează efectivul.“ – Răzvan Coman
• „Familiile de albine consumă în general 10-15 kilograme de miere pe timpul iernii și asta înseamnă zahăr. Poate nu total, 100%, dar 50% din aportul ăsta ar trebui să îl aibă. Dacă apicultorii ar primi undeva la 10 euro pe familia de albine ar fi extraordinar, dar nu cred că se va întâmpla. Până acum s-au acordat 5 euro pe familie. Ceva trebuie făcut.“

Laura ZMARANDA