Târgul viu al Băii, prima capitală a Moldovei

Baia este una dintre localităţile judeţului Suceava atestată din Evul Mediu sub numele de Civitas Moldaviae, fiind unul dintre cele mai vechi oraşe din Moldova şi cea mai veche reşedinţă domnească a ţării. Localitatea este considerată locul unde a luat naştere Moldova şi se bucură de notorietate şi în ziua de astăzi datorită perioadei istorice pe care a parcurs-o cu strălucire, ctitoriilor monument rămase în această comună până în ziua de astăzi şi prin „Târgul viu“, o veche tradiţie care a fost reluată în anul 2017.

Primele schimburi de cereale între Europa şi Asia au trecut pe la Baia

Cea mai mare locuinţă pre-Cucuteni, datând din perioada 5200-5100 Î.Hr., a fost descoperită la Baia, vestigiile descoperite de arheologii români şi specialişti de la Universitatea Cambridge schimbând concluziile istoricilor de până acum. Prin obiectele scoase la iveală, specialiştii britanici au tras concluzia că situl poate avea legătură cu primele ferme care începuseră să apară în Europa de atunci şi chiar existenţa unor prime schimburi comerciale.

În anul 2013, profesorul Martin Kenneth Jones de la Universitatea Cambridge, unul dintre cei mai importanţi specialişti în arheologie biomoleculară a cerealelor, a spus că studiază de zece ani modul în care a început schimbul de cereale între agricultori din Europa şi Asia şi că cercetările le-a început în China, unde a descoperit cereale aduse din Europa.

„Este interesant, pentru acea perioadă, că nu s-au găsit numai în China cereale provenind din Europa, ci şi în Europa cereale din China, precum meiul. Cultura Cucuteni este foarte importantă pentru arheologii din lumea întreagă, fiind cunoscută pentru fascinanta ceramică, dar și pentru etapele iniţiale de ferme care s-au răspândit în partea de est a Europei. Descoperirea de la Baia este foarte importantă pentru că nu este uşor de găsit un sit arheologic atât de vechi care să poată aduce indicii sau dovezi cu privire la rolul pe care fermierii l-au avut în răspândirea anumitor culturi pe distanţe atât de mari, din China prin Kazahstan până în estul Europei şi invers“, a declarat Martin Kenneth Jones în 2013.

Vamă şi cel mai important nod comercial al Moldovei

Oraşul Baia, prima capitală a voievodului Dragoş, s-a dezvoltat dintr-o aşezare sătească de pe malul stâng al râului Moldova şi a servit ca loc de popas pentru comercianţii care circulau între porturile de la ţărmul Mării Negre şi oraşele din nordul Transilvaniei. Conform inscripţiilor în limba latină, mai întâi au apărut în documente numele râului Moldova şi al oraşului Baia/Moldavia şi apoi numele ţării. În secolul al XIV-lea scaunul Moldovei era la Baia, pe sigiliul oraşului Baia/Moldavia fiind scris în latină „Sigiliul oraşului Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti“. Localitatea era situată la răscrucea a două artere comerciale mari, care făceau legătura între Ţaratul Vlaho-Bulgar, Transilvania, Polonia şi Imperiul Otoman, şi avea statut de vamă, fapt care a determinat evoluţia locului, fiind unul dintre cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale ale Moldovei.

Localitatea a intrat în istorie prin victoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt împotriva armatei regelui Matia Corvin. Domnitorul moldovean a reuşit să strângă 12.000 de răzeşi, pentru a opri armata regelui ungar formată din aproximativ 40.000 de soldaţi. Bătălia dintre cele două oştiri s-a dat în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467.

Târgul ocupaţiilor din trecut

După sute de ani, gospodarii din comună au reluat tradiţia târgului de odinioară organizând în faţa porţilor „Târgul viu al Băii“, în care expun bucate, obiecte confecţionate în gospodărie sau obiecte de valoare pentru familie, moştenite de la bunici şi străbunici.

„În Baia erau târguri organizate la nivelul ţării Moldovei. Aici veneau negustori din Polonia, Ungaria, Transilvania şi Ţara Românească. Cel mai mare iarmaroc de la Baia era de Sfânta Maria, veneau negustori din toate ţările din jur, se plătea vamă domnească, Baia era ceva deosebit, iar în piaţa aşezării se făcea târgul mare.

S-a încercat să se reînvie meşteşugurile care erau la Baia pe vremuri, o parte dintre obiceiurile tradiţionale, din meseriile tradiţionale. Încercarea este timidă, avem expuneri la gospodarii din Baia, este un început, astfel de activităţi scoţând în evidenţă vechea aşezare. În luna decembrie organizăm un târg prin care scoatem în evidenţă ocupaţiile locuitorilor Băii din trecut“, ne-a spus profesorul de istorie Ioan Natu.

„Târgul viu al Băii“

„Târgul viu al Băii“ a fost pus în valoare şi cu ocazia aniversării a 550 de ani de la lupta de la Baia. „Am scos la poartă cozonac, colac, mere, pere, plăcinte, mălai, făină de porumb, obiecte moştenite de la părinţi. Pe gard am aşezat covoare ţesute în casă, pânză de sac. Pe vremuri era o tradiţie să scoatem la poartă tot ce era mai frumos în casă, era un mod de a demonstra dacă locuitorii acelei case erau oameni gospodari sau nu prea le plăcea munca. Lângă poartă se pune şi un scaun pe care trecătorul obosit se aşază pentru odihnă şi să poată privi mai mult obiectele expuse. Este o tradiţie ca aproape toată lumea să iasă la poartă cu ceea ce are mai frumos înainte de Sărbători iar asta înseamnă că suntem un sat de oameni gospodari“, ne-a spus Maria Şandru. 

Expoziţiile din poarta gospodăriei

La o altă poartă câţiva gospodari au ieşit cu plita la drum pe care au copt cartofi pe care îi ofereau trecătorilor împreună cu o căniţă de lapte acru sau vin fiert. Gospodari din tată în fiu, ei au expus şi coveţi, ciubăre de lemn, hamuri de lux şi hamuri de muncă pentru cai, curele şi diverse produse din piele, dar şi o gamă variată de cereale şi legume din producţia din acest an.

„Şi pe vremea lui Ştefan se coceau cartofi, iar vinul era nelipsit de la ospăţurile domnitorului. Şi pe vremea bunicilor se făceau hore, mai târziu au apărut balurile, lumea se distra mai mult, dar în ultimii ani au cam început să se piardă obiceiurile, fiecare îşi vede de casa lui. Reînviind această tradiţie a «târgului de la poartă», în care oamenii expun tot ce au mai bun, nu ne uităm istoria localităţii“, ne-a spus Sorin Munteanu.  

Tradiţii şi obiecte păstrate de la străbuni

La o altă poartă am găsit o gospodină care prezenta epopeea obţinerii fibrelor şi firelor de in şi cânepă şi ţesutul ştergarelor din bumbac. În această zonă cânepa a fost cultivată de sute de ani pentru fibre, în perioada medievală fiind de neconceput ca o gospodărie sau moşie să nu aibă o plantaţie de cânepă şi o turmă de oi, îmbrăcămintea purtată de strămoşii noştri şi tot ce era lenjerie într-o casă fiind din in, cânepă şi lână.

O altă gospodină a pregătit bucate tradiţionale în oale de lut. Sărmăluţe de post cu opintici, mămăligă tăiată cu sfoara, mujdei proaspăt, turte pe plită, zacuscă cu ciuperci, murături, salată de bureţi sunt o parte din bunătăţile pregătite pentru perioada de post şi care s-au găsit la târg.

„Aceste produse le servim oaspeţilor. De la străbunici păstrăm tradiţia de a expune la poartă bucatele pregătite pentru postul Crăciunului şi pe gard cele mai frumoase covoare ţesute în casă. La mijlocul porţii se pune icoana cu prosop, busuioc, la fel cum le punem în casă la răsărit. Prosopul acesta este vechi de peste 100 de ani, este de la soacra mamei mele. Şi pe masă sunt nelipsite candela aprinsă şi icoana. Pe lângă bucate sunt prezentate şi îndeletnicirile gospodarilor din casă. Eu am furca, fusul, sucala, fierul de călcat cu cărbuni, cuverturile sunt făcute cu andrelele. Părinţii mei aveau stative, ţeseau covoare şi pânză pentru sumane, obiecte care sunt mai mult ca o zestre pe care o păstrăm cu sfinţenie. Pe vremuri acest târg era organizat la fiecare sărbătoare religioasă mare; după ce veneau de la biserică şi serveau masa în familie, oamenii ieşeau la poartă cu tot ce aveau mai frumos“, ne-a mărturisit Doina Gogu.

GALERIE FOTO

Silviu Buculei