Mănăstirea Sihăstria Râșcăi, un nou sfânt lăcaș în județul Suceava

Considerat adesea Ținutul Mănăstirilor, județul Suceava are un nou sfânt lăcaș ce adună mii de credincioși. Este vorba se Mănăstirea Sihăstria Râșcăi, o ctitorie ridicată în doar 7 ani și la a cărei sfințire au participat peste 10.000 de credincioși.

2023, anul sfințirii

Nu departe de orașul Fălticeni, în comuna Râșca, credincioși din toată țara vin să se roage la noua mănăstire de călugări. Locația acesteia nu este una necunoscută, deoarece este vorba despre Poiana Sfântului Ioan, vechiul amplasament al bisericii Sfântul Ioan Bogoslovul, un schit de lemn ce a rezistat până în perioada Primului Război Mondial.

Lucrările pentru noul așezământ monahal au început în august 2016, atunci când a fost sfințită piatra de temelie. Apoi, 2023 a fost anul sfințirii, o imensă bucurie pentru toți cei care s-au implicat în reali­zarea acestui proiect, pentru membrii comunității locale și pentru credincioșii de pretutindeni.

Au participat nu mai puțin de 11 ierarhi și peste 10.000 de pelerini iar, pentru câteva zile, brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenia din Volos – Grecia, a poposit la Râșca.

În fiecare an, pe data de 30 august, se sărbătorește hramul principal al mănăstirii, o zi nu aleasă întâmplător, ci fiind chiar momentul de cinstire al Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca și Secu.

Între codrii seculari

Pentru a ajunge aici este nevoie să parcurgi câțiva kilometri buni cu mașina prin pădure, pe un drum forestier bine amenajat, unde frumusețea și liniștea naturii îți oferă o stare de regăsire și de liniște, motiv pentru care parcă te poți simți mai aproape de cele sfinte. Și când parcă ai uitat de toate grijile, apare un loc larg, înconjurat și el de copaci, o poiană desprinsă parcă din basme, în mijlocul căreia se află un complex monahal aparte.

Din primul moment se poate observa că este vorba despre un așezământ specific zonei, iar clopotnița, împodobită cu pictură deosebită, amintește de arhitectura moldovenească a epocii Sfântului Ștefan cel Mare.

Chiar dacă este o mănăstire tânără, după cum se spune, este una impunătoare, odată ce treci pe sub clopotniță, regăsești același format dreptunghiular, cu clădiri de-o parte și de alta, iar central, sfânta biserică.

Vorbim, așadar de un ansamblu arhitectural construit în stil local, sau ștefanian, ce uimește prin picturile sale, cum fac de altfel mai toate mănăstirile din județ. Biserica a fost înfrumusețată de cunoscuții zugravi bisericești Vasile și Ioana Isar, iar claritatea și frumusețea picturilor te pot lăsa fără cuvinte.

Chiliile și curtea sunt atent îngrijite, au numeroase elemente locale, iar balustradele din lemn sculptat, florile și plantele din jur împrejur păstrează aceeași atmosferă pe care o regăsești pe drum: incursiune într-un colț de Rai, unde natura și cele sfinte îți oferă liniștea de care ai nevoie pentru a-ți continua armonios drumul pe Pământ.

Și chiar te simți binevenit

Am pășit în curtea mănăstirii după terminarea slujbei, însă imediat am fost chemați la masă, menționându-ni-se că vom intra mai apoi și în biserică. Cum era de așteptat, masa a început cu o rugăciune, apoi pelerinii au gustat din bucatele pregătite de călugări, au mulțumit tot prin rugăciune pentru cele primite și au ajutat la strângerea mesei.

Am fost mai apoi în biserică, acolo unde am participat la o rugăciune de dezlegare, fără a fi mustrați că nu am ajuns la Sfânta Liturghie, cum a fost cazul prin alte locuri, ba chiar ne-am simțit bineveniți.

Interiorul mănăstirii nu este mai prejos de tot ceea ce am regăsit la exterior, picturi deosebite ce par mângâiate de razele soarelui ce intră timid în încăpere, din nou flori la sfintele icoane, curățenie și liniște.

Am apreciat și că la magazinul bisericesc am regăsit produse locale, pe lângă icoane, cărți de rugăciune sau obiecte bisericești. Iată că se poate susține și comunitatea locală și pelerinii chiar pot pleca de acolo cu o întreagă experiență ce îi poate determina să revină cu drag ori de câte ori au ocazia.

Părintele Stareț, arhimandritul Mihail Bălan, este cel care se află în frunte obștii monahale. Pe lângă întreaga activitate bisericească și de gospodărire a complexului de care se ocupă, își propune ca în Poiana Sfântului Ioan să fie amenajat și un loc unde se vor putea organiza tabere pentru copiii orfani.

Larissa DINU