Comuna ieşeană Ciurea. În drum spre statutul de localitate europeană

Nu departe de Iaşi, comuna Ciurea a avut vreme de zeci de ani o situaţie specială. Fabrica de cărămizi cunoscută în întreaga ţară prin calitatea produselor ei, cea de produse din lemn şi alte mici unităţi economice asigurau locuri de muncă pentru mulţi dintre locuitorii comunei în afară de cei care lucrau la C.A.P. Au venit însă schimbările de după anul 1990 şi comuna ieşeană a cunoscut, asemenea multora dintre localităţile ţării, un puternic regres. SIL – fabrica de prelucrare a lemnului – şi-a închis porţile, iar cea de cărămizi, după ce a schimbat vreo trei stăpâni, a devenit o ruină. Ca peste tot, şi din Ciurea cei tineri au plecat în patru zări în nădejdea unui trai mai bun. Oamenii şi-au recăpătat pământurile dar, din lipsa mijloacelor, multe suprafeţe au rămas pârloagă.

– Au trecut ani şi, domnule primar Cătălin Lupu, cum poate fi prezentată acum comuna pe care o păstoriţi?

– Datorită hărniciei şi spiritului întreprinzător al ciurenilor vă pot spune că pe plan economic, dar şi edilitar-gospodăresc faţa comunei este alta. Mare parte din suprafaţa arabilă din cele şapte sate este lucrată în cadrul mai multor asociaţii, cea mai importantă fiind societatea Agrimarvas, administrată de întreprinzătorul Gheorghe Ivănescu.

Fiind în apropierea oraşului, o parte din ciureni au revenit la o îndeletnicire străveche – legumicultura. Şi aici l-aş da ca exemplu pe Vasile Preutescu, care a lucrat ani îndelungaţi în oraş şi care s-a hotărât să revină acasă. Valorifică cu bune rezultate produsele grădinii şi nu de puţine ori participă la târgurile de profil din ţară cu conserve de legume pregătite ca „la mama acasă“, dulceţuri, între care şi mult apreciata dulceaţă din ardei iute.

Pe locul defunctei fabrici de prelucrare a lemnului au apărut mici unităţi economice care valorifică materia primă a pădurilor ce împrejmuiesc comuna. De aici pleacă spre beneficiari cherestea, binale, mobilă, într-un cuvânt tot ce au nevoie gospodarii, mai ales cei la început de drum.

– Ceea ce observă călătorul este numărul mare de case noi, de investiţii sociale.

– E şi firesc, de vreme ce oamenii vor să trăiască mai bine. Mai mult, atraşi de frumuseţea locurilor, au devenit ciureni, clădindu-şi case noi, şi unii ieşeni alături de cei veniţi acasă după ani petrecuţi în diverse colţuri ale lumii. Şi, ca să fiu mai exact, acum comuna noastră are peste 14 mii de locuitori, adică a depăşit oraşe, ca de pildă Podu Iloaiei. Într-un cuvânt, comuna Ciurea se modernizează.

– Un proces care presupune investiţii, dacă ne referim la obiectivele de ordin social.

– Fără îndoială şi trebuie să remarc faptul că ceea ce am reuşit până acum şi ceea ce ne propunem de acum înainte se datorează în cea mai mare măsură proiectelor accesate prin fonduri europene. În fiecare sat avem câte o nouă investiţie, la care se adaugă 20 km de drumuri asfaltate, acţiune care continuă prin modernizarea drumurilor între satele Ciurea, Piciorul Lupului, Slobozia şi altele de interes local. Şi tot din fonduri europene am început în satul Lunca Cetăţuiei, o localitate tânără în plină dezvoltare cu 6.000 de locuitori, premieră în judeţul Iaşi, construcţia unei creşe unde vor fi îngrijiţi 40 de copii de 12 cadre pe care le vom angaja din primăvara viitoare. În noua clădire ridicată în curtea şcolii din Ciurea am amenajat un afterschool pe care-l folosim acum ca săli de clasă pentru că şcoala generală este, din păcate, în reparaţie. Tot cu fonduri europene vom înfiinţa în localul vechi al primăriei un centru de conservare şi promovare a tradiţiilor locale şi dezvoltare a turismului – toate acestea în valoare de peste 3,298 milioane de euro.

– Cum nu de puţine ori presa a semnalat apariţia în diverse comune a unor centre de promovare a turismului, vă întreb, domnule primar, se justifică un astfel de centru în comuna Ciurea?

– Am să vă spun doar că am înfiinţat şi funcţionează cu bune rezultate Asociaţia Cultural Umanitară „Fiii satelor“. În vară, asociaţia a deschis o tabără de creaţie artistică într-o poieniţă din apropierea şcolii din satul Curături la care au participat peste 40 de copii din Ciurea, dar şi din Iaşi. Iată un început prin care vrem să valorificăm frumuseţea locurilor care ne înconjoară.

Şi pentru că aminteaţi de turism, într-un top al localităţilor ieşene cu posibilităţi de dezvoltare în acest domeniu, comuna Ciurea deţine un onorant loc patru din cinci posibile. Cei care vor veni în zonă vor avea posibilitatea să beneficieze de frumuseţea locurilor, a pădurilor, dar să viziteze şi monumente istorice, cum ar fi mănăstirile Hlincea, Bârnova, Dobrovăţ, dar şi Poiana cu Cetate sau Poiana cu Schit în care se află ruinele unui lăcaş de cult, spun specialiştii, izvodit înainte de primul descălecat.

– Aminteaţi de tinerii care au revenit în sat...

– Trebuie să amintim din nou de fonduri europene pentru că mulţi tineri au accesat astfel de proiecte. Între aceştia Geanina Butnariu din Ciurea, Mihaela Proca din satul Piciorul Lupului care au înfiinţat exploataţii agrozootehnice pe baza unui proiect de 40 mii de euro, Iulian Acostăchioaiei, care a accesat un proiect de 4.500 de euro, Alexandru Rareş Lăcătuşi, care cu un proiect de aproape o sută de mii de euro a început construcţia unei pensiuni agroturistice, şi exemplele ar putea continua. Şi pentru că vorbim de proiecte, nu pot să nu amintesc de suma de un milion de euro pe care SC Agrimarvas a primit-o pentru achiziţionarea de maşini şi tractoare şi care, iată, a depus şi i s-a aprobat un alt proiect pentru modernizarea exploataţiei agricole, în valoare de 61.478 de euro.

Toate acestea sunt câteva dintre faptele care certifică starea de lucruri: comuna Ciurea tinde, putem spune astfel, la statutul de comună europeană.

Stelian CIOCOIU