Padina, floare aleasă din Câmpia Buzăului

După un periplu de peste 50 km, prin care parcurgem nesfârşita câmpie a Buzăului şi trecem printr-o mulţime de sate, aglomerate, la acest anotimp, cu şiruri de maşini şi de care pline ochi cu roadele pământului: Ţinţeşti, Maxenu, Smeeni, Moisica, Albeşti, Udaţi, Călţuna, precum şi prin aşezarea urban-rurală cu nume comun, Pogoanele, înconjurată azi de un şirag de eoliene, de… bostănării şi de lanuri întinse de porumb, şi lăsăm în dreapta marele Siloz de cereale şi gara, unde opresc azi cam toate trenurile de pe linia Bucureşti – Brăila – Galaţi şi Iaşi, încet-încet intrăm pe Drumul Naţional 1C, înspre Slobozia, cunoscut ca Drumul Mării, care ne duce – cale de 14 km – la Padina, sat mare şi frumos, cu peste 4.000 de locuitori, satul copilăriei şi al adolescenţei mele, care te poate atrage în orice anotimp.

Padina, această floare aleasă din câmpia însorită a Buzăului, aflată la hotarul Bărăganului, exact la întretăierea a trei judeţe: Buzău, Brăila şi Ialomiţa, la numai 45 km de Slobozia şi de 55 km de Buzău, dar la egală distanţă – 100 km – de Brăila şi de Bucureşti, a împlinit recent 478 de ani de atestare documentară, printr-un hrisov al voievodului Radu Paisie. Dar Padina are, poate, cei mai mulţi vecini dintre aşezările buzoiene, aproape 15: Căldăreşti (cartier al oraşului Pogoanele), comunele Ruşeţu, Luciu, Largu, Scutelnici, Ciocile, Nicoleşti, Reviga, Rovine, Colelia, Cocora şi aşezarea Tovărăşia, care îşi păstrează denumirea de pe vremuri. Câmpurile sale, enorme, măsoară peste 18.000 ha, în mare parte ale localnicilor, în parte ale sătenilor din 14 comune din zonele montane ale judeţelor Buzău şi Prahova.

Pământurile, bine lucrate, sunt presărate, din loc în loc, de movile, semn al trecerii pe aici a multora dintre valurile de popoare migratoare, unde şi-au îngropat căpeteniile! Şi, tot aici, întâlnim şi cruci de piatră, la mai toate răspântiile de drumuri, toate amintind trecătorilor de vremurile de altădată! Iar, mai nou, lângă pădure, au apărut şi câmpuri enorme, peste 700 ha, cu plop energetic, cultură realizată de un fermier italian care practică agricultura aici, în Bărăganul buzoian.

Istorie cinstită prin recolte-record

Atestată la 28 mai 1536, Padina şi-a dovedit, mai bine de cinci secole, trăinicia şi perseverenţa în agricultură chiar şi în perioadele sale mai critice, cum astfel o prezintă, într-o cuprinzătoare carte a comunei, profesorul de istorie Gheorghe C. Miu, nimeni altul decât nepotul unuia dintre ţăranii de aici, Vasile Miu, care a refuzat cu încăpăţânare să se înscrie în C.A.P., în fapt un unchi dinspre tată al subsemnatului, acel ţăran ajuns celebru prin lucrarea intensivă a nisipurilor din satul dezafectat al Tătuleştilor.

Dar Padina, la origine un vechi sat tătăresc, cunoscut drept unul dintre cele mai vechi sate din Câmpia Buzăului, cu cei mai iscusiţi agricultori şi crescători de animale, a avut mai multe vetre de locuire, cea din urmă datată fiind din 1831, de oierul transilvănean Bîndea Mocanul, cel care a pus baza aşezării în jurul unei târle de oi, de lângă o movilă care-i poartă numele. Tot ca sens al trecutului întâlnim pe vechiul drum de poştă al Buzăului un monument votiv, numit Crucea Curiganului, însemn care apare înscris şi pe stema comunei.

Şcoala şi Biserica au aici vechi semne de existenţă, tot de prin secolul al XIX-lea, fiind la loc de mare cinste, căci hărnicia şi credinţa merg la Padina mână în mână.

Cartea de vizită, performanţa

Padina are parte doar de precipitaţii rare, iar irigaţiile rămân un vis oarecum îndepărtat. Cu toate acestea, cei şapte agronomi, conducători ai numeroaselor firme mari de agricultură, se întrec în a dobândi producţii-record. Şi asta, an de an, cu mult peste media pe zonă şi pe judeţ, la toate, absolut toate culturile tradiţionale: grâu, porumb, orz, floarea-soarelui, rapiţă. Burnel Frăţilă, consilier local şi director de peste zece ani al SC CERES, declară: „Anul 2014 a fost unul de excepţie la acest capitol. Sigur, au fost şi unele probleme la aplicarea tratamentelor, din cauza unor condiţii naturale apărute în unele perioade; tehnologia, însă, a determinat ca nivelul recoltei să fie bun, ca să nu spunem chiar foarte bun.“ El citează astfel: 5.500 kg/ha la grâu, 3.180 kg/ha la rapiţă, orzoaica, peste 6 tone, la floarea-soarelui se merge pe 3.400 kg, iar porumbul este foarte bun, între 8-9 tone de boabe la ha. „Aşa după cum arată câmpul la ora asta, practic, cam toate cele zece firme agricole au niveluri de producţie apropiate, ca şi în anii trecuţi. Profitul îl reinvestim în utilaje de mare randament, în seminţe valoroase, în spaţii moderne de depozitare. Practicăm performanţa!“ Aşa şi este. Străzile comunei sunt parcurse azi de peste o sută de tractoare şi de o mulţime de utilaje complexe: douăzeci de camioane şi de autoutilitare, toate angajate pe frontul recoltării.

Tinerii săteni s-au apucat de zootehnie…

„Luând exemplul de la SC CERES, mai spune interlocutorul nostru, care are o bună fermă de vaci de lapte, cu o producţie de peste 5.000 litri lapte/an, mulţi tineri, reveniţi de la oraş sau de prin Europa, s-au apucat să-şi croiască câte o afacere pe cont propriu. Fie să crească ovine, fie vaci cu lapte. Există zeci de săteni tineri care cresc azi câte 20, 30, 50 de vaci de lapte; mulţi cresc şi oi, sunt unii şi cu câte o sută. Chiar şi mai multe, 600-700 de oi. Laptele îl dau la Fabrica de brânzeturi din comună sau la altele din comunele vecine. Aşa s-a ajuns ca zootehnia să fie o activitate cu adevărat rentabilă. De aici şi nivelul lor de trai mereu bun, prin care îşi asigură un confort aproape ca la oraş; preferă concediile prin staţiuni, ba unii îşi permit să meargă şi în Capitală, la teatru! Se schimbă mult şi faţa satului. Apa potabilă din cele 7 foraje de 150 metri ajunge în casele tuturor, asfaltul şi trotuarele câştigă tot mai mult teren, iar gazul metan nu este chiar prea departe. Desigur, mai rămâne marea problemă a irigaţiilor.

„Dacă Guvernul de azi îşi va ţine cuvântul, Canalul Siret – Mostiştea, care ar urma să treacă pe la Pogoanele, la peste 10 km, va ajunge într-o zi şi la Padina. Şi atunci să vezi recolte cu adevărat record!“, mai grăieşte veteranul agronom Burnel Frăţilă, gata să predea ştafeta celor doi fii ai săi, care au abandonat Bucureştiul pentru Padina.

Cristea BOCIOACĂ