Culturi compromise din neglijenţă

Vizitele din ultimele două zile făcute la fermierii din zona de sud şi sud-est a ţării au derulat prin faţa mea multe probleme cu care se confruntă agricultorii noştri mari sau mici.

Rememorând câmpurile pe care le-am vizitat, mi-am dat seama de multitudinea accidentelor care apar din cauza necunoaşterii sau neglijării unor mici amănunte tehnice la aplicarea tratamentelor fitosanitare în culturi.

Mă voi referi doar la cultura de rapiţă, deşi accidente asemănătoare am întâlnit la toate culturile: grâu, porumb, cartof, floarea-soarelui.

Spre exemplu, aşa cum este recomandat, un fermier a avizat prepararea soluţiei de tratament pentru prevenirea şi combaterea atacului de boli şi dăunători pentru cultura rapiţei din fermă. Dar a gândit un amestec compus dintr-un fungicid, două insecticide şi un îngrăşământ foliar complex, fără să ţină cont că unele substanţe active din produsele amestecate nu au fost compatibile chimic sau biologic, chiar dacă fizic nu au creat probleme de amestecare. După 7-8 zile de la aplicarea tratamentului, rezultatul a început să fie vizibil şi silicvele de rapiţă deja formate au căpătat o culoare violacee, iar galbenul petalelor de la florile încă existente au devenit aproape albe. Astfel, din necunoaştere, fermierul a fost nevoit să întoarcă o cultură reuşită de rapiţă ce se întindea pe zeci de hectare şi care ar fi putut aduce un venit bun în fermă.

La câţiva zeci de kilometri distanţă, în acelaşi judeţ, am găsit o altă problemă. Imaginile sunt grăitoare. După terminarea unor tratamente fitosanitare la cultura de grâu, un mecanizator clăteşte aparatul de stropit cu două ape şi încheie o zi grea de muncă. A neglijat însă o mică indicaţie tehnică care recomandă folosirea unui detergent la spălarea utilajului după terminarea lucrului şi apoi clătirea cu două ape curate. Două zile mai târziu efectuează cu acelaşi aparat de stropit un tratament fitosanitar la rapiţă. După mai bine de o săptămână rezultatul devine vizibil, iar silicvele de rapiţă încep să cadă şi florile încep să se usuce. Mai bine de 10 hectare de rapiţă care în urmă cu o săptămână promiteau o producţie de aproximativ 4 tone la hectar au necesitat întoarcerea şi reînsămânţarea cu altă cultură. Pierderile se cuantifică în cifre cu multe zerouri şi niciun fermier nu doreşte să se întâmple astfel de evenimente în ferma sa.

În ultimii doi ani am văzut în sudul României culturi care, însumate, dau multe sute de hectare ce au necesitat întoarceri ca urmare a unor mici amănunte tehnice care au fost neglijate sau care nu au fost cunoscute de fermieri şi mecanizatori.

Să nu uităm că, în urma cu peste 25 de ani, la Băneasa funcţiona un Institut pentru Protecţia Plantelor, care furniza agricultorilor din acea vreme informaţii tehnice despre compatibilitatea fizică, chimică şi biologică a diferite amestecuri de produse fitosanitare pentru ca fermierii să poată aplica la o singură trecere două sau trei produse, realizând economie de combustibil şi cheltuieli de producţie reduse.

Mai este astăzi posibilă o astfel de performanţă?

Mai doresc cei care conduc astăzi destinele agriculturii româneşti acest lucru?

Ne poate întinde o mână Comunitatea Europeană?

Sunt întrebări la care toţi fermierii din România aşteaptă un răspuns!

Ing. Octavian GROZA