Romania
Poziţia semănătorului

Cum tot suntem în preajma semănatului, mă aplecai (a câta oară!) asupra parabolei semănătorului. Cred că o ştiţi: Iisus, de pe prora unei nave, vorbeşte mulţimilor strânse în juru-i, spunându-le, nu despre primejdiile drumului pe mişcătoarele cărări şi nici despre osteneala pescarului ori despre grijile cârmaciului. Nici pe departe! În înţelepciunea Lui, le vorbi despre semănător şi ce i se poate întâmpla seminţei, după locul unde pică. De pică lângă drum, e călcată în picioare şi o mănâncă păsările cerului. De pică pe loc pietros, încolţeşte, dar piere repede, de unde n-are pământ să-i crească rădăcina şi se sfarogeşte de căldură. Când pică printre mărăcini netrebnici ajunge să fie înăbuşită ori lipsită de roade. Numai când cade pe pământul cel bun dă roade întreizecite, înşaizecite sau însutite, după cum e felul fiecăreia.

Vă propun o citire în cheie rurală actuală. După două mii de ani de la lansarea în spaţiul public (cum s-ar spune astăzi!), afirmaţiile biblice au primit acolada cunoaşterii. Astfel grâul, de pildă, are între 25 şi 30 de boabe în spic şi mai mulţi fraţi/spice, ieşiţi din acelaşi bob. Adesea numărul de fraţi fertili nu depăşeşte patru. Socotiţi! Unu-doi-patru fac 30-60-100-120! Dacă terenul în care se seamănă este tare, bolovănos, neaprovizionat suficient cu apă, sec (sărac în elemente de nutriţie!), boabele pot fi „minţite“ să încolţească, însă repede pier ori dau rod slab. Nici boabele care răsar şi cresc printre buruieni nu ajung la rod din cauza competiţiei interspecifice pentru resurse. Concluzia biblică şi, concomitent, fitotehnică: Nu risipiţi grăunţele pâinii pe margini de drumuri, pe terenuri prost arate, pietroase şi sărace, fără de apă sau pe terenuri ce se vor îmburuiena, că vă rămâne traista goală!

Ce n-am priceput eu din parabolă este: unde se află semănătorul la momentul semănatului? Pe drum, pe locul pietros, între mărăcini ori pe untu’ pământului? După semănat, mi-e clar: se aşază’n calea drumeţilor, să le arate spicul cu roadă însutită, întru luare aminte şi învăţare.

O să mă întrebaţi ce mă apucă. Parabolele’s arhirăsuflate! Plus că cea a semănătorului, în decriptarea propusă, este penibilă! Iertare! Cu mintea mea de socotitor nominal am socotit că, în vremile de azi, mulţi sunt semănătorii. De la ăi de seamănă speranţe deşarte până la ăi de ostenesc la propriu în ale semănatului. Dascălii (lato sensu!) sunt asemenea semănătorului evanghelic, pun sămânţă prin tot locul! Şi pe margini de drum şi printre buruieni şi în pământ bun, când foloasele se însutesc! Cine are urechi de auzit, să auză!

Cine ar trebui să aibă urechi de auzit? Cine alţii decât semănătorii politici! Că toţi dădură din pinteni să ajungă la butoanele fondurilor alocate semănătorilor din agricultura reală. Şi toţi au ajuns! Şi toţi au semănat! Roada lor fost’a măcar întreizecită? Nu cumva vajnici semănători ai bulevardelor au zvârlit „boabele“ programatic doar în margine de „drumuri“, „locuri pietroase“ şi „burienişti“? (Citeşte: parcuri în păduri, terenuri de fotbal pe coaste, săli de fitness şi piscine olimpice pentru rurali matusalemici, fabrici de tuns ouă, mulgătorii pentru struţi, grajduri pentru melci etc.). Nu cumva „grăunţele“, ce ar fi trebuit să se însutească, au fost, cu bună ştiinţă, semănate acolo unde au fost semănate? Nu cumva întrebările unor demnitari actuali (şi contemporani, ca să zic aşa!) referitoare la eficienţa alocării de fonduri pentru agricultură şi spaţiu rural în trecut sunt „ţâfne“ programatice pentru a crea iluzia că rezultatele caragialeşti obţinute nu se vor mai obţine, dar în realitate sunt semnale pentru păsăroii ciugulitori să se strângă în stoluri şi să se pregătească pentru viitorul exerciţiu financiar, pentru ca „bobiţele“, multe, puţine, zvârlite de pe bulevardele patriei înspre „bordurile“ patriei să ajungă numai acolo unde le aşteptau un plisc hulpav deschis şi un generos parandărăt? Nu cumva cei care se minunează astăzi de lipsa de eficienţă a banilor pompaţi în spaţiul rural sunt fraţi de bob şi de nărav cu cei care semănau mai ieri?

Gheorghe Socotitoru

P.S.: Am un regret! Interzicerea de către UE a tratamentului seminţei cu Furadan! Cunoscătorii ştiu de ce!

Acelaşi

pamflet

Alte articole:

Pretext la TVA-ul scrofului

Federala’ şi drumu’ lung!

Under patruzeci

Săracă ţară bogată!

Agalele europene şi neonarghileaua

Ecuaţia fericirii s-a schimbat

Degeaba

Punct şi de la capăt

„Pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii“

Inovarea în agricultură – Întrebări fără răspuns!

FF-iştii!

Când separăm miezul de coajă?

Piaţa geneticii

Bucuriile lui Tata Noe

Învinşi de propria nerozie

Piaţa concurenţială

Noduri în papură

O ţară a fainoşagului şi a lui „pară mălăiaţă“

Povestea şpriţului de vară

Istoria se repetă