Punct şi de la capăt

„Schimbarea domnilor...“ ştiţi, fără îndoială, urmarea.
De altfel, şi de data aceasta, nici nu se uscase bine cerneala pe buletinele de vot că samsarii de dregătorii acătării şi săriseră la gâtul adversarilor. Încă o dată, şi încă o dată, victoria reală a fost confiscată. Cel din jilţ, socotesc surtucarii „cu ceafa groasă“ – vorba poetului, nu are decât rostul să execute. Politica o fac politrucii, nu-i aşa? Şi, nu pot să nu-mi aduc aminte, cum, sunt vreo zece ani de atunci, „unsul“ mulţimilor ura din toţi plămânii dorindu-ne „să trăim bine!“
Ce-a fost, ce este se vede cu ochiul liber. Aşa că, de plecare, vlădica în scaun ne repetă. „Rămâneţi cu bine!“ Vorba e, cu care bine? În căutarea timpului pierdut, îndemnăm mai departe, vorba ceea – doar, doar!
Noul ales, om mai cu judecată cum pare, şi-a rostit programul simplu, nemţeşte: „Punct! Şi, de la capăt.“
În ceea ce ne priveşte, de o viaţă de om o cam tot luăm „de la capăt“.
Dar, vorba bădiţei Creangă, „sărăcani ca anul acesta, ca anul trecut şi ca de când ne ştim n-am fost parcă niciodată“.
În fapt, ce se află în faţa punctului despre care ne vorbeşte proaspătul Preşedinte?
Căutăm în statistici.
Nivelul de trai care ne situează în coada suratelor din Europa.
4 milioane ha de pământ, din cel mai roditor, risipite cu ori fără acte, dar, oricum, fără nicio noimă.
1 milion de hectare de pădure trimis sub formă de buşteni tuturor celor care la ei acasă au grijă cu adevărat de bogăţii şi mediu.
Peste 200.000 de case, cele mai numeroase de patrimoniu, retrocedate ilegal.
Mai bine de 20 miliarde de dolari şi euro căpuşaţi de „băieţi deştepţi“, mai cu seamă în numele cumpărării unor „drepturi litigioase“.
Ce-a mai fost, ce-a mai rămas dintr-o industrie cândva funcţională s-a prefăcut, peste noapte, în depozit de fier vechi.
Agricultura gâfâie sucombată de neputinţă, fiindcă subcapitalizarea e cuvântul de ordine.
Trăim din subvenţii de milă fiindcă ceea ce recoltăm e departe de media europeană.
Când Cel de Sus se îndură nu ne mai încăpem în piele de satisfacţie.
Anul acesta, de pildă, am recoltat cam 21,5 milioane de tone cereale. Ei, şi? Nu suntem încă şi posesorii unei politici de valorificare reală a ceea ce culegem. Aşa că vindem boabe şi cumpărăm covrigei şi biscuiţi.
Politica noastră socială nu are în vedere omul. Omul cu nevoile şi posibilităţile lui.
Un exemplu mai mult decât edificator.
România practică cel mai mare TVA din Europa.
Raportat la posibilităţile de cumpărare ale românilor, TVA-ul e un fel de camătă. Se colectează cu japca bani la bugetul de stat!
Numai că la noi totul începe cu „numai“, ceea ce se petrece în realitate e mai degrabă pagubă decât câştig; neputând să suporte povara, numeroşi producători devin evazionişti.
Înfloreşte economia „la negru“.
Producătorii de carne susţin o evaziune de 60-70% la mezeluri şi carnea de vită ori porc şi de mai bine de 40% la carnea de pasăre.
Să zăbovim la avicultură.
Importăm anul acesta 150.000 tone carne de pasăre. Importul excede exportul cu peste 50.000 tone carne.
Că politica TVA-ului falimentează un sector cu o evoluţie notabilă rezultă dintr-un calcul foarte simplu.
Un kilogram de carne de pasăre se vinde, în medie, cu 8 lei. TVA-ul înseamnă 2 lei. Din cei 6 lei rămaşi, încă 2 lei reprezintă taxe, impozite etc., etc., altele decât TVA-ul.
Din cei 4 lei rămaşi scădeţi cheltuielile cu procesarea, transportul, desfacerea şi veţi înţelege către ce se îndreaptă acum acest sector.
Dacă TVA-ul ar scădea la 9%, ca să nu zicem 5%, bugetul ar primi, chipurile, în minus cam 35 milioane de euro.
Da, dar unităţile producătoare ar beneficia de mai bine de 10.000 noi locuri de muncă, iar contribuţia acestora la bugetul de stat ar fi net favorabilă.
Rezultatele obţinute cu pâinea recomandă metoda. Dar asta, probabil, după ce o vom porni iarăşi „de la cap“.
Şi ceva ce-mi dă speranţă. De Ziua Naţională puzderie de copii, de drapele tricolore la sărbătoare a probat un suflu nou. Un mugur de speranţă! Atunci, da! „Punct şi de la capăt!“
Gheorghe VERMAN
- Articol precedent: Gunoiul de grajd, un îngrăşământ necesar pajiştilor
- Articolul următor: Hibele medicinii în satul românesc